PRIVIGHETOAREA DE LA FEREASTRĂ

de Daniela VÎLCEANU

Ce-i pasă ei că din cer plouă?
Ce-i pasă ei că-i o zi nouă?
O frunză-și caută, se-ascunde
Ca penele să nu își ude.

Ce-i pasă ei că s-a răcit
Ea știe că îi e menit
Să cânte și să preamărească
Cu dăruirea ei firească.

Privesc cum se zbârlește toată
Din suflet trilurile-i scapă
Și nici nu știe, nici nu-i pasă
De cea femeie curioasă
Ce s-a ascuns după perdea
S-asculte glăsuirea sa. 

De ce cânți tu privighetoare
Pe cer când nu se-arată soare
Și aș mai vrea să știu ceva
De ce-ai ales fereastra mea???

Mi te-am ales cu mare drag,
Pe tine, suflet însemnat!
Câți oameni crezi că sunt în stare
S-asculte o privighetoare?
Crezi tu că mai e cineva
Să fluiere cântarea mea?
Spun sincer că sunt mulțumită
Văzându-ți fața fericită!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: