CALVARUL UNEI VIORI

de Daniela VÎLCEANU

Jos, într-un colț, după un scrin,
Zace vioara abandonată
În suflet încă-i mai revin
Cântări ce le-a-nălțat odată.

Fusese ca orice femeie
Naivă şi îndrăgostită
Trăia acum o odisee
Pe sufletul ei scrijelită. 

Arcușul care o îndrăgea
Cândva cu-atâta dăruire
Îi luase sufletul din ea
Îi ucisese orice trăire.

Pe-a vieții scenă au cântat
Arii cu-aceeaşi dăruire
Până arcuşu-a remarcat
O aprigă nelegiuire.

Un ton, un semiton, o notă
Viorii îi scăpau discret
Şi suspina ca pe Golgotă
Spre contrabasul cel cochet.

Arcuşu-a devenit ursuz
Şi a izbit cu aroganță
În coarda fină cu sacâz
Lăsând-o fără strop de viață.

De-atunci vioara răstignită
Pe crucea marii gelozii
În colț de scrin e azvârlită
Şi suferă gemând tăcută
De-amarul unei nebunii.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: