Dacă ar fi o adiere de vânt

de Vera TEREBEȘI

Dacă ar fi o adiere de vânt să-mi spună că drumul e neted și e fără ocolișuri, iar eu pot păși cu încredere… un licăr de lumină, o poveste pe care o știu, o enigmă dornică să fie descoperită în priviri, în culori, în cărări… tuneluri adânci, albastre-argintii, umbroase… nu aș crede.
Dacă ar fi să pășesc în liniștea dimineților sperate… la freamătul sufletului… de dor… cum pământul crede în picăturile de ploaie, cum cerul așteaptă ivirea stelelor, iar norii aripile încărcate de vise, emoții, convingeri… nu aș mai fi eu.
Dacă ar fi o rază care dorește să îmi lumineze văzduhul pe care îl străbat… în șoapte, gânduri… câte în lună și în stele… să mă țină de mână… cum soarele o să prindă luna… nu-mi trebuie.
    pentru că am toate razele de soare care mă iubesc, mă încălzesc, mă veghează, mă îmbrățișează… și mă țin de mână… mereu… până la sfârșitul sfârșiturilor…

pictură realizată de Vera Terebeși

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: