TĂCEREA A PRINS RĂDĂCINI ÎN VEȘNICIA VIEȚII MELE (1)…

Vasile Bele

de Vasile BELE

A trecut umbra unui vânt
și a trezit florile de crin alb
din care curgea sinceritate
și-am făcut cunună de sărutări inocente…

Un greier și-a început Cântarea Cântărilor,
în umbra unui zbor de dor
aripile vântului desenau pe cer iubire
doar macii și roua erau martorii visărilor noastre
și a unei iubiri înveșnicite în patimă și adevăr
curajul a născut zâmbete…

Mi-a fugit visul și mi-ai rămas clipă de iubire
să te zidesc în veșnicia bătăilor de inimă
te-am pictat iubire
în tic-tac de aur furat din urma razelor de soare…

Te-am zidit tăcere în lumină de vânt
în clipa unei cununii
să-i fii mireasă primului răsărit de curcubeu
cu miros de mir, tămâie
și aromă de fericire
ruptă din clipa de răsărit…

În rest… vis și visare! Mirare și miracol
tăcerea a vorbit născând lacrimi de vânt
ce au prins rădăcini în viața mea pentru o veșnicie de iubire…

A sunat ceasul…! A cântat cucul din ceasornicul vieții!
Când m-am trezit fugise noaptea la culcare
doar umbra unei tăceri era lângă mine
fugise până și visul
să culeagă semințe de tăcere…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: