de Vera TEREBEȘI
Tu…
care dormeai la tulpina mea
și te-am învăluit în petalele mele
și în parfumul meu,
mi-ai dăruit răsuflarea,
o bătaie de inimă
și un anotimp.
Tu…
care mi-ai dat culoare
iar eu m-am ridicat fără teamă
să ating cerul
cu speranța împlinirii sufletului,
adiere delicată de frumusețe deplină,
rară
ce a zburat nestingherită
deasupra tuturor timpurilor…
Te-am îmbrățișat cu suflul meu,
cu parfumul meu,
cu sufletul meu,
gingășia mea…
Acum zbor deasupra norilor, stelelor…
scuturându-mi petalele
și eliberându-mi sufletul…
de dor…