DULCE SINUCIDERE

de Daniela VÎLCEANU

Plânge-mă în arșița sufletului
Cu lacrimile ploilor dorite
Palmele tale
Sunt vânturi primăvăratice
Care mângâie tandru
Ogorul trupului meu
Înmugurindu-mi sânii
Sechestrați în curcubeie decolorate.

Din pocalul poleit cu deznădejde
Am gustat flămândă
Toți stropii de speranță
Niciunul nu avea gust de tine.
Îți ajung plăsmuire
Întemnițată în inimă
În visul în care
După ce mă iubești
Ies să îți închid pleoapele
De teamă să nu evadeze
Amintirea ce mă înfățișează?
Ce repetabilă și dulce sinucidere
Mi-a rezervat soarta
Să mă înec în ochii tăi
Și după un priveghi
În care lacrimile mă spală
De păcatele noastre
Zac până la o proximă resetare a subconștientului
În care mă mai folosești
De câte o visare.