Un cântec de dragoste

de Irina Lucia MIHALCA

 În tăcere, un vis te animă.
 Timpul – o foiță subțire.
 Scăldat în culori 
 pe care nicio realitate
 nu le va ști, pictezi viitorul.

 În alte locuri merg trenurile 
 în care nu ne urcăm,
 în alte cărări 
 se bifurcă drumurile 
 pe care nu le parcurgem.

 De fiecare dată când te privesc
 îți zâmbesc, spunându-mi: 
 ce minune, întâlnirea noastră!
 Din tine lumina
 radiază aroma bunătății
 și luna tremură verde-smarald,
 ca și cum nestinsă 
 e flacăra ce totul ar arde.

 De fiecare dată când mă privești
 îmi zâmbești agale
 (cum numai tu știi să-mi zâmbești),
 spunându-ți:
 ce minune, întâlnirea noastră!
 Din mine lumina radiază pacea
 și soarele dogorește intens,
 ca și cum în oglinzile oceanului 
 ne-am reflecta.

 Vechi șoapte picură în veșnicie.
 În ochii tăi tot cerul văd,
 un cântec de dragoste 
 e gura ta,
 o mânză sălbatică îmi e inima.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: