Revista „Familia” – Iosif Vulcan, la Jubileul de 25 de ani

UN BUCHET DE GÂNDURI ȘI SEMNĂTURI ÎNTR-O REVISTĂ DE MARE PRESTIGIU. REVISTA „FAMILIA”, 1865, LA JUBILEUL DE 25 DE ANI SERBAT ÎN 1890.

de Melania Rusu CARAGIOIU

Acum, 130 de ani, în 1890, Revista ,,Familia” înființată la Pesta de publicistul și scriitorul Iosif Vulcan în anul 1865, sărbătorea Jubileul de 25 de ani. Era perioada în care revista se tipărea la Oradea. La această festivitate i s-au adresat Revistei din partea celor mai alese condeie ale vremii urări de dăinuire și prosperitate. Multe din acele nobile gânduri referitoare la cultura românească și la viitorul literaturii române, sunt însoțite în numărul respectiv al revistei de semnături autografe în facsimil.

În acest număr al Revistei au colaborat:

George Barițiu, Vasile Alecsandri, Alexandru Mocioni, Titu Maiorescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ștefan Velovan, Vincențiu Baneș, Matilda Poni, Vasile Maniu, Duiliu Zamfirescu, Th. D. Speranția, Sextil Pușcariu, Nicolae Popea, Gh. Sion, Ion Slavici ș.a.

Vasile Alecsandri scria din Paris la 4 mai 1890: „Stimate Domnule Vulcan, sînt bolnav de șapte luni, închis în casă și mai mult lungit în pat. Muza mea, ca și mine a zăcut și încă zace. Ea nu mi-a inspirat nimic de când mă aflu la Paris și prin urmare cu mare părere de rău vă anunț că nu îmi e cu putință a răspunde precum aș fi dorit la îndemnul ce mi-ați adresat pentru jubileul „Familiei”. Al vostru devotat confrate, V. Alecsandri”.

Din Căpâlnaș, la 6 mai 1890, scrie Alexandru Mocioni: „Domnule redactor, precum special, mi-aduci la cunoștință, intenționezi a serba în decursul lunii curente Jubileul de 25 de ani de existență a „Familiei”. „Familia” prin un lung șir de ani a fost dincoace de Carpați, unica foaie națională beletristică. Ea, nu numai, a învins multe greutăți ci a și înfăptuit succese considerabile în sfera sa în interesul promovării culturii naționale și acum cu satisfacțiune poți să reprivești asupra activității d-tale în acest pătrar de secol. Te felicitez la aceasta și cu plăcere voiesc și eu să depun tributul recunoștinței mele pentru „Familia” contribuind și cu ceva și în numărul festiv ce are să apară în acest incident… al d-tale stimător, Alexandru Mocioni.”

Titu Maiorescu: „Mulți au noroc, dar puțini sunt fericiți. Norocul atârnă de la împrejurările externe care permit un număr infinit de combinări; fericirea atârnă de la dispozițiile interne care sânt din fire mărginite… Cu progresul culturii crește suma obiectelor materiale de dorit și cresc și dorințele indivizilor, dar nu crește în aceeași proporție și puterea lor de a le dobândi. Din această disproporție se produce un rest tot mai mare (de) nemulțumire. Un remediu la acest rău este dezvoltarea crescândă a intereselor curat intelectuale a căror îndestulare este mai accesibilă și paralizează întrucâtva nemulțumirea materială. De aceea și o întreprindere literară condusă cu stăruință poate contribui la Fericirea oamenilor.” București…1890.

P. Hasdeu, martie, 1890. „Table d’hôte. / Am tot glumit / Cît am trăit* În birtășița lume / Și-n loc de bani /Ca mulți golani / Plăteam berea cu glume / Și-am tot glumit / Cît am trăit / La masa cea comună / Și-acum glumesc /Dar mă grăbesc / Să plec curînd afară / Un prânz mai prost / Nici c-a mai fost / Nici să mai fie iară / Am tot glumit / Cît am trăit / La masa cea comună / Acum glumesc / Dar mă grăbesc; / Mîncați, O poftă bună!”.

Ștefan Velovan: „Arta de a face ceeace e înțeles, (e) știința de a înțelege ceeace e făcut. Arta care stăruie să facă ceeace nu e înțeles e o nebunie, știința care stăruie să înțeleagă ceeace nu e făcut, e o prostie”.

Vincențiu Babeș, Budapesta, mai 1890 „… P’acest teren, la această grea operă a dezvoltării minții și inimii, angajată este ziaristica literară și beletristică. O muncă și direcțiune demnă de conștiința demnității omenești. Am asistat la întemeierea „Familiei” acum 25 de ani. D-atunci până astăzi, astfel i-am cuprins misiunea, precum mai sus espusei și în acest înțeles am sprijinit-o conlucrînd după mărginitele-mi puteri. Oricît de mic de i-ar fi succesul, el este un pas înainte, spre scopul cel mare, care este perfecțiunea, emanciparea și fericirea genului omenesc în general și al românilor în special. Deci, eu nu pot decît să mă bucur și s-o felicit, că s-a susținut printr-un pătrar de secol în luptă grea și să-i doresc a se susține până să iasă învingătoare și să-și vadă și serbeze triumful ideii. Fermă în constrângeri să repudiem pesimismul”.

Matilda Poni, Lui Iosif Vulcan, „Un sfert de secol ai muncit / Tu, pentru Țara Ta / Și glasul tău neobosit / Tot sună pentru Ea/…”

V.A. Urechia: „De 25 de ani e „Familia” lui Iosif Vulcan. Ce plină de viață, ce frumoasă e, ce drag de româncuță… Românimea serbează cu flori și miresme Jubileul „Familiei” lui Vulcan… Trăește națiunea!

Ave de V. Maniu: „Într-un pătrar de secol „Familia” organ merituos al presei române și-a făcut cu vrednicie apostolatul dezvoltînd în emulațiune ca toate surorile ei un zel luminat, o activitate instructivă, luminînd, însuflețind cobsolînd și aruncînd sămânța concordiei peste și pretutindeni în familia mare și cea mică. Noi plini de recunoștință pentru serviciile aduse și sacrificiile depuse în interes național, aducând călduroase omagii „Familiei” salutăm cu iubire aniversarea primului pătrar de secol al ființei sale și prin fericitul ei înființător… o viață lungă ca să ajungă și pentru al doilea Jubileu de alți 25!” Salve, V, Maniu.

Nicolae Popea: „Mai multe fapte,mai puține vorbe, mai multă activitate și mai puțină comoditate, mai mult interes general ăi mai puține interese particulare egoistice, mai multă iubire frățească și mai puțină ură personală peste tot… mai puțin indiferentism, dacă voim să ne bucurăm de existență și viață națională trainică și respectată de toți”.

Gh. Sionn: „Două sentimente am simțit predominînd în inima mea cu predilecțiune: amorul patriei și facerea de bine.”

Ion Slavici: „Ideile sunt ca pulberea de flori și întocmai cum cele mai multe flori se scutură sterpe, dacă pulberea din anumite alte flori nu străbate la ele, ca să le facă roditoare, pulberea de floare ce zboară risipită prin aer, nu în calicele orișicărei flori se prinde, nu pentru orișicare floare e germen de viață roditoare, se caută numai pe care se-nțelege”.

Cum articolele se trimiteau și sub formă de scrisori, fiecare scrisoare purta semnătura autografă a autorului. Bibliofilul a speculat acest aspect și a creat facsimilul unor asemenea semnături pe care noi încercăm să îl inserăm alături:

Melania Rusu Caragioiu
(Canada; România – Timișoara)
Redactor șef cultural STARPRESS – Canada,
Vicepreședintă ASRAN (Asociația Scriitorilor Români din America de Nord)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: