MESAJ ANTIC

de Melania RUSU CARAGIOIU

Iar pleacă argonauțìi pe-tinsurile albastre.
Tremurătoare șesuri de unde azurii,
În coaja lor de nucă, mânată după astre,
Netemători să-nfrunte știutele stihii,
Iar pleacă argonauții pe-ntinsurile albastre…

Eol în geana zării șuieră-n așteptare,
Tânguitor și cinic: „Nu vă mai dați pierzării!”
Suflarea lui apleacă o velă-n huiet mare,
Tăind catargul putred cu lama disperării…
Eol în geana zării șuieră-n așteptare.

Dar pleacă argonauții pe-ntinsul cel albastru,
Trăgând din greu la rame; cârmă le sunt delfinii
Și aurul Cholchidei și stânci din alabastru
Și de-o muri vreunul, sub val l-acopăr crinii…
Dar pleacă-argonauții pe-ntinsul cel albastru…

*

Pierduți se simt în largul disperării
Sub „geanele” ce-n unghi desfac cocorii;
Pe ape fumegânde și-ntunecate norii
Zboară în văluri scurte-n fantasmele uitării.

Îngerii stau la poarta prea raiului tihnit
Privind spre ostenirea de val sfâșietor
Și spre craterul negru în lavă lustruit
Azi groapă neadormită a celor care mor

Lunecă mai departe, în ocoliri de spumă
Cu foc în hornuri nalte clădite pe tipsii
În care vieți se schimbă într-un nimic sau humă

De întâlnesc profundis sau zborul în pustii
Fiindcă Eoi pretinde în gușa lui o sumă
De te sfârșești în pace sau în a lui stihii…

(GRUPAJ ÎN VERSURI de prin BALADE, LEGENDE, POEME)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: