PĂGÂNUL VIS

de Mircea Dorin ISTRATE

 

Te-aștept într-o seară de vară
Cu dor și-n speranțe că vii,
Din timpul trecu, în cea gară,
Pe care doar tu o mai știi.

 

Te-oi strânge în brațe mele
Cu dorul de-o viață nestins,
Și picuri de lacrime grele
Cădea-ți-vor pe suflet prelins.

 

Ne-om spune-n cuvintele mute
Mai tot ce rămas-a nespus,
Din vremi ce-s de-acuma trecute
Și care nicicând n-au apus.

 

Apoi, pe cărarea-nierbată
Ne-am duce la locul de taină,
Nu da-vom la nimeni socoată,
N-om cere la nimeni pomană.

 

Și câte flămânda mea gură
Săruturi ți-o da pe ascuns,
În rugi câte sunt în Scripură
Voi cere iertări, în de-ajuns.

                     *

Când noaptea s-o cerne pe lume,
Căzuți de acum în păcate,
Vom arde-n clipite nebune
Dorințele noastre visate.

 

Rămâie cea noapte vecie,
Oprească-se timpul în loc,
Iar clipa aceasta ne fie,
Cuibar, sub o stea de noroc.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: