La mormânt

de Anca PAUL

În casa ta cea nouă miroase a Crăciun,
Ți-au înflorit toți brazii în miezul plin al verii,
Sub ei te-ascunzi de lume, bătrâne drag și bun,
Sub ei ți-i duce traiul spre ziua Învierii.

Din casa ta cea veche acolo te-ai mutat
Deodată, într-o clipă, când, într-o dimineață,
Fără nici să-ți dai seama, rămas bun ți-ai luat
De la noi, de la tine, de la întreaga viață.

Ți-o fi mai bine, Tată, acolo unde ești?
Oare ai găsit calea și nu te-ai rătăcit?
Te-au așteptat străbunii la porțile cerești
Cu brațele deschise, urându-ți bun venit?

Le dăruiești iubirea, la fel ca pe Pământ?
Poate le cânți din liră, ca în zodii Orfeu,
Pe câmpuri colorate, vitralii luminând,
Îi zici din muzicuță acum lui Dumnezeu.

Prin pulberea de stele plutești fără toiag,
Pe umeri, cu blândețe, tot cerul te apasă…
Trimite-mi vorbă, Tată, din celălalt meleag,
Să știu c-ai ajuns teafăr. Că ai ajuns acasă.

Drum lin, Paul Antoniu!

Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: