poem dedicat Zilei Limbii Române
de Gelu DRAGOȘ
În zgomotul şi nepăsarea noastră
tac cioburi de cuvinte traco-gete
din inima Cetăţii Sarmisegetuza
doar uneori, într-un târziu
răzbeşte
câte un ecou sfâşietor:
Dromihete, Deceneu
Decebal şi Burebista
Eu n-am trăit războiul cel mare
dar ştiu
că de pe atunci
Istoria României
stătea cu sufletul la gură
Istoria României Mari înseamnă
Limba Română „dulce ca un fagure de miere”
Dor, glie, demnitate, iubire
Cinstire de eroi şi viitor!
e-Bibliotheca septentrionalis 
SINCERE FELICITĂRI!
O mare si dificila problema este -dupa cum spun istorici in cunostinta de cauza -sa cunoastem ceva despre limba traco getilor ..Era oralitate in acea epoca -exista prea putin scris ca sa ne putem hazarda in materie de limba ..Limba Romana e imbibata de cuvinte latine -nu de cuvinte traco getice…E drept ca unele intitutii si multi politicieni precum si intelectuali dupa razboi (al doilea mondial) au slavizat limba noastra,folosind cuvinte de origine slava in loc de cele latine care har Domnului exista….De ce trebuie sa nadajduiesc in loc sa sper…? De ce am nevoie de slava in loc de glorie ? Si asa mai departe .Am vazut manastiri ortodoxe in care scrierea este facuta cu litere chirilice cu toate ca e ra vorba de o constructie noua..Poezia mi a placut -dar am simtit nevoia unui comentariu legat de tematica atat de mult dezbatuta,uneori controversata ,a Limbii Romane-a latinitatii ei incontestabile…