de Cosmin LAURAN
Ești prea puțin, aici când ești cu mine,
ești prea puțin, acolo, mai departe,
ești prea puțin, aici, în adâncime,
ești prea puțin pe culmile înalte.
Ești prea puțin pe crestele firave
pe care zăbovesc acum demult,
dar în arterele ce-mi curg, bolnave,
îmi pare, sincer, azi, că ești prea mult.
(Poezia a fost publicată în volumul Anotimpuri cu tine, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2019, p. 77.)