Călător în viață

de Vera TEREBEȘI

Călător în viață… suflu trecător al unui anotimp… cât de bine e să înțelegi vorbele unei adieri… să te scuturi de griji și temeri… să te predai vântului, toamnei, universului… momentului… când arzi întunericul și mergi spre lumină… când nu ai nevoie de aprecieri, imagine în lume, control, pentru că știi că ai iubirea în sufletul tău și accepți totul așa cum este… Eu mă predau… pentru că iubesc… și nu îmi mai este teamă de vânturile reci care fac sa dispară norii pe care mi-am așezat visele… Din pământul udat cu lacrimile durerii mele au răsărit flori, speranțe… Nu am așteptări, am încredere că toamna își pierde frunzele acum, dar rădăcinile rămân și își vor relua viața, iar și iar, cu mai frumoasă candoare… Nu urăsc… Mă predau… toamnei, tainelor, necunoscutului, iubirii… divinității…

pictură realizată de Vera Terebeși

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: