de Vasile BELE
Azi voi lua ruginiul toamnei
Și te voi picta…
Întâi, ochii, cu seninul cerului,
părul cu galbenul din umbra curcubeului,
gura… ți-o voi picta cu foșnet de vânt…
Sânii am să-i pictez deseară
la lumina unei raze dintr-o stea căzătoare…
Pe sân îți voi scrie,
cu împărtășanie un sărut sfințit,
să-ți fie mângâiere în nopțile fără de mine.
Am să las un sân neatins decât cu lacrima unei pătimașe iubiri
dimineața ne va trezi la adevăr
urma de rouă și umbra unui
sărut purtat de curcubeu…
Vei fi zeița mea pentru o veșnicie
te voi picta în fiecare clipă cu fericire.
Chiuzbaia, 8 septembrie 2020
e-Bibliotheca septentrionalis 