CÂND IUBIREA DEVINE IUBIRE DE CUVÂNT

de Aurelia RÎNJEA

(note de lectură)

Am avut plăcerea să lecturez cartea „EU – mire de rouă, TU – mireasă de lacrimi”, autori Florentina Danu și Vasile Bele, Ed. Armonii culturale, Adjud, 2020, după ce am participat la Săcele, la lansarea ei, în cadrul Campionatului European de Poezie, din 4-6 septembrie 2020.

Un proiect minunat, un dialog poetic între doi poeți lirici, frumoși și recunoscuți în ale scrisului.

Vă prezint impresiile mele de pe poziția de cititor și de scriitor, stările induse de această comunicare estetică specială, cu rezonanțe asupra noastră a tuturor.

Pe Florentina Danu am cunoscut-o pentru prima dată aici, la Săcele, astfel că această carte este un bun prilej de a-i descoperi personalitatea poetică. Florentina Danu, așa cum ne este prezentată în scrierile sale, renaște în fiecare dimineață, în fiecare poem, trezită de sărutul florii de cireș, „care m-a chemat să-ți fiu rouă, să-ți fie iubire, să-ți fie galaxie, să-mi fii lacrimă”, în poemul (PICTEAZĂ-MĂ ALBASTRU, Vasile Bele) Un tandem literar, muzical prin focul dragostei, pe harpa sufletului, la „poarta păcatului, a iubirii”. (TE AȘTEPTAM IUBITO)

Fiecare poem are un motto, un mesaj propriu, fie personal (Florentina Danu), fie din Eminescu, Nichita, Teodor Dume, Arghezi, Grigore Vieru, Tudor Vianu etc. sau propriu. (Vasile Bele)

Elemente întâlnite în poemele lui Vasile Bele, care fac parte din universul ființării sale sunt: rouă, cireș, salcâm, colț de lună, compoziții florale, fluturi, greieri, stele, frunze, rod, flori de crin, foșnet de cocor, iar el un cerșetor de iubiri, cum de altfel suntem noi toți, oamenii.

Foarte des poetul o invocă pe Euterpe, muza poeziei lirice și a muzicii, (PRAF DE STELE), plutind pe aripă de vis, într-un dans cosmic, într-un dans magic al iubirii. El îi scrie iubitei „pe roua unei lacrimi”, auzindu-i șoaptele. Iar în poemele Florentinei Danu întâlnim alte elemente specifice unei creații feminine: îngeri, așteptare, dorință, simfonie, eternitatea clipei, geneză, iubire, dor, clepsidră, labirintul lumii. Poeta cum de altfel ne mărturisește: „Am zburat dincolo de gânduri și am învățat să trăiesc”. Pentru ea, „dragostea este lumina sufletului.” Vorbește cu anotimpurile constatând că „Nici un anotimp nu te cunoaște mai bine ca mine”, în poemul cu același titlu. Pentru ea „Totul stă scris în stele”, rătăcind în „adâncul verdelui de brad”, singuri în fața sorții, văzându-se un om într-o lume nebună, în care „ am început să obosesc”. Pentru ea viața este tristă și ca un trecător prin viață și-ar dori să creadă-n curcubeu, căutându-și iubitul într-un amestec de sentimente la care natura participă și ea: „și ninge și plouă” (TAMEȘ – BALMEȘ), fiind convinsă că „Dragostea adevărată se simte”… dorindu-și să scrie o filă de poveste împreună, dar hotărâtă să-și joace iubirea ca pe o carte, convinsă fiind că visele nu mor niciodată… precum poemele.

Ce frumos poetul își mărturisește iubirea, soarele fiindu-i martor!

Replici poetice îmbrăcate floral în romantism ne petrec, noi fiind martori iubirii lor, într-o înfrățire cu natura.

Cu grijă e pregătită LINIȘTEA UNUI CONCERT, de Vasile Bele: „vioara întâi – roua, trompeta – dor și nor, contrabas – lacrima, toba – praf de stele, pianul – pulbere de mac, dirijor – curcubeul iubirii, scena concertului – iubirea față-n față”, urmând a se desfășura un concert al iubirii, „cu variațiuni în tonuri violet pe un portativ încă nescris”. (VARIAȚIUNI, Florentina Danu)

VASILE BELE frumos definește poezia: „în poezie vibrează orchestrația unei clipe de fericire; dacă poezia se naște din dor, devine poem-durere, dacă se naște din vânt, devine cuvânt, dacă se naște din rouă, devine poezie-șoaptă; dacă poezia se naște din pasiune, frământare, sau adevăr, putem vorbi de o poezia inimii, a sincerității”, iar pentru Florentina Danu: „dragostea este un teren fertil, este lumina sufletului, cu miros de speranță, zbatere de pleoape, învață să trăiască, să creadă în miracole, să devină curcubeu după ploaie”.

În poemul ÎN LACRIMI DE SOARE ȘI UMBRE DE STELE, ne însoțește o muzică sublimă pe care va dansa zeița Euterpe: „tu – curcubeu înflorit în floare de cireș / tu – rouă ce curge într-un foșnet de salcâm / eu – mire îmbrăcat în muzica unui gând / eu – patima unei umbre divorțate de salcâm”. Poetul își vede iubita „lacrimă pictată cu rouă, rouă împănată cu foșnet de vânt, floare virgină de cireș”.

Întrebări duale: CINE EȘTI TU? CINE MAI SUNT EU?

Iubita este simfonie, patimă, fericire dintâi, univers al iubirii, sânge în vene. Iubirea metamorfozează transformă, astfel că iubita „începe să vadă viața în culorile curcubeului”, o trezire la viață, ca un nou început. (VIAȚA ÎN CULORILE CURCUBEULUI) Două ființări în tonalități diferite, la interval de terță, zic eu sau chiar contopindu-se, armonizându-se în acorduri consonante, rezonând și dându-și mâna din oglinzile Yin și Yang, în care se reflectă tacit, așa cum sunt ei de altfel.

O poveste de iubire, „țesută cu lacrimi de liliac, de pe marginea unei prăpăstii existențiale”. (POVESTEA UNEI MARI IUBIRI).

„Mire de rouă și mireasă de lacrimi”, într-o sintonie a cuvintelor, orchestrează clipele, pornind pe drumuri neumblate, începându-și povestea pe care o scrie și ne-o dăruiește, un rod în pârg al primăverii, al începutului, un rod literar „cu miros de mir”, „pân’aici în Maramureș”.

Punctul culminant îl atinge prin cererea în căsătorie: „- Vrei să-mi fii mireasa mea?”, răspunsul fiind afirmativ, ca o încununare a unei căutări născătoare de dimineți senine (MIRE DE ROUĂ, MIREASĂ DE LACRIMI), rezultând o Nuntă literară, O nuntire prin Cuvânt.

O poezie confesivă care ne induce o stare de grație, aceea a sentimentelor adevărate, a emoțiilor înalte, într-o terapie creativ imagistică prin Cuvânt, care ți se așterne ca o pace pe suflet. Scrierea curge de la unul la altul, precum un fior cosmic, miraculos, care zidește și vindecă.

Cei doi poeți, oameni frumoși, cu spiritul ancorat în lumină, își conturează fiecare profilul prin scrieri cu adânci simțiri, armonios construite, într-o arhitectură aparte, aceea a dialogului literar, care ne captivează și ne ține cu sufletul aproape de povestea lor plină de magie, presărată cu metafore imagistice, într-o muzicalitate intrinsecă, acaparatoare, cu ecouri către noi, cititorii – nuntași. Un imn al iubirii precum o Cântare a Cântărilor, un elogiu adus Iubirii, această floare cosmică și rară, lege fundamentală și misterioasă a creației, care aici, prin poezie, prin iubirea de Cuvânt ne atinge sufletele.

Un duet literar, o hrană pentru suflet, care ne poartă spre descoperirea de noi dimensiuni ale spiritului uman, adâncindu-ne în trăiri lăuntrice, pe frecvențele fundamentale al sufletului, făcându-mă să afirm cu bucurie: Ce frumos își dau oamenii mâna în poezie!

Vă așteptăm cu interes viitoarele creații literare!

One Response to CÂND IUBIREA DEVINE IUBIRE DE CUVÂNT

  1. AURELIA RÎNJEA spune:

    Cu admirație, pentru acești oameni minunați!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: