Mitologiile: surse de studii istorice – autor Ioan Miclău

de Melania RUSU CARAGIOIU

Încerc în câteva fraze să descriu ceea ce m-a impresionat la citirea și răsfoirea cu atenție a acestei cărți.

Precum mulți români sunt și eu pasionată de mitologie, considerând-o adevăr, fabulație, istorie și într-o anumită măsură, reflectarea în tradiție a celor sfinte printr-o intuiție divină ivită în conștiința oamenilor din vechime.

Se poate observa o paralelă între facerea lumii, comportamentul unor anumiți zei, asemănător cu a fețelor sfinte creștine, din păcate deformate de capacitatea de înțelegere precară a povestitorilor, în cele mai vechi timpuri, când doar se intuia despre o doctrină dreaptă, înșiși primii învățăcei ai lui Moise și înainte de el, căutându-se,un răspuns asupra trecutului omenirii și a legăturii cu divinitatea – cea care ne-a creat.

Acest aspect mi se pare existent în această carte. Precizez, specific mitologiilor, zeii cei buni acționând după legile bune. Zeus, zeul cel mare, fiind uneori îndurător, alteori supărat și multe aspecte oarecum asemănătoare viitoarei religii cunoscute creștine. Mitologia fiind un cumul de legende despre presupuse ființe divine și oameni sau fenomene înzestrate cu forțe divine.

În continuare punctez altă idee. Dacă istoria și arheologia dovedesc existența pe arii întinse a traco-geto-dacilor, atunci conglomeratul acestei cărți susține, prin creațiile sale originale, exact aceeași arie de legende mitologice în care strămoșii strămoșilor noștri daco-geți împleteau o mitologie proprie națiunii proprii, adăugând elemente autohtone.

Această bogăție a cărții care adună elementele noastre de mitologie străveche, printr-o muncă deosebit de grea, dar foarte utilă, formează chintesența cărții de o mare valoare documentară. Autorul îmbracă acele descoperiri științifice în haina versurilor proprii meșteșugite și foarte grăitoare, de un estetic desăvârșit.

Această carte mai prezintă și valoare istorică înșiruind centrele vechi ale culturii europene și a lumii cunoscute în vechime, atribuind cu multă artă versificată specificul fiecărei localități sau zone amintite în poezia respectivă.

Cartea prezintă drept punct culminant nunta lui Sarmi-Ze cu Getusa și, deci întemeierea templului regal – sfântului lăcaș încoronat de ocârmuire a Daciei.

Elementele tradiționale care mai târziu s-au răspândit pe cale orală, sub formă de legende, tradiții, filoane de cultură în viața străbunilor noștri daci, fiind preluate în folclor, în basme ale românilor, care târziu de tot au primit slova scrisă cunoscută până în zilele noastre prin Petre Ispirescu și alți culegători.

Sursa de inspirație este multiplă după cum se scrie și în prefață, dar autorul a adăugat mult din cele cunoscute de Domnia sa, culese și mai presus de toate, autorul, scriitor poet, Ioan Miclău le-a îmbrăcat în harul poeziei și al imaginației sale prodigioase.

St. Constant, (Qc) Canada, Augudt 2020,
Melania Rusu Caragioiu

 

NOTA AUTORULUI

Ioan Miclău

Harta României este plaiul Mioriței, raiul românesc, unde părinții părinților noștri au trăit, au muncit, ne-au dat o Limbă și o Vatră. Ne-au făurit o istorie mare, ne-au lăsat înțelepciunea lor, neîmplinirile lor datorate vitregiei vremurilor, dar împăcați până la moarte că lasă urmașilor lor, copiilor lor, o țară frumoasă, vie, bogată! Ei dorm în veșnicie sub această glie! Avem să ne iubim originea și Neamul, să fim mândri de tot ce avem și păstrăm, de tot ceea ce au reușit, prin trude, suferințe și lupte, să ne dăruiască străbunii noștri.

Cultura și literatura daco-română are rădăcini străvechi. Sigur, nu suntem și nu am fost singuri pe această Planetă/Stea, dar, câte alte popoare au trecut prin Dacia daco-geților-români, au găsit cultură și civilizație, economie, bunăstare, arte. Artele au înflorit civilizația daco-getă. Artele și scrierile vremilor respective erau de o factură religioasă. Totuși germenii civilizației vechi din acest fond religios s-au născut. Că le numim azi păgânisme, cu zeități fantastice, supranaturale, mă rog, e ceea ce știau ei atunci în credințele lor, era o istorie a vremilor lor, și mai este și ceea ce reușim noi azi să descifrăm în multiple feluri. Dar, încă în aceste începuturi observăm că se satiriza lăcomia pântecului, desfrânarea, mânia, trândăvia și slava deșartă. Dezvelindu-se totodată valorile iubirii între oameni, ceea ce ducea sigur înspre emanciparea umanității. Iar dacă locul geografic în care aceste emancipări se dovedesc azi tot mai intens, ducând acul busolei cercetătorilor istoriei, arheologilor, academicilor înspre pământurile Daciei, trebuie să fim mândri. Să fim recunoscători înaintașilor noștri care au dovedit cu curaj prin scrierile lor de etnoistorie, trecutul nostru strălucit așa cum a făcut-o Nicolae Densușianu. Să fim mândri și de prezența acelor Titani și Zeități ce străbăteau drumurile Terrei și cele Celestiale, reale sau imaginare, deseori imaginate prin ficțiunea basmelor; de sesizat este că aveau comportamente omenești, aveau și puteri miraculoase, dar mai aveau și o „țară a zeilor”, ce se identifică a fi împrejurimile Carpaților noștri est-europeni, adică în ținuturile Daciei preistorice. Și astea nu sunt lucruri ușor de trecut cu vederea, ci dimpotrivă sunt de mare valoare în studierea istoriei românești și universale.

Deși cartea aceasta adună versuri și proză, unele mai recente, altele mai vechi sau revăzute, recunosc folosirea unei largi bibliografii atunci când au fost scrise, așezând, deci, tema aleasă într-o formă estetic literară, însă luminată de adevăr, de credința că avem a fi mândri de Neam, de Limba noastră daco-getă, ce se dovedește a fi matricea multor altor Limbi vorbite. Să ne iubim Vatra noastră sfântă, recunoscută a fi o adevărată Grădină a Maicii Domnului!

Să ne cunoaștem Istoria din începuturi, fără a ne tot răsuci în felurite direcții, după idei preconcepute, de interese, ce nu folosesc deloc valorii și prestigiului Istoriei Românești! Să ne iubim acea Românie tainică, zicea Artur Silvestri, să ridicăm studiile dacologice la nivel de școli și universități afirmă azi cu mult curaj eruditul istoric și eminent epistemolog dr. Napoleon Săvescu. Să păstrăm sănătoasă morala tineretului nostru ne îndeamnă profesorul de limba română, dr. Adrian Botez. Să ne păstrăm și îngrijim credința noastră creștină ne îndeamnă pr. prof. dr. Al. Stănciulescu-Bârda. Să ne cinstim morții și eroii căzuți în războaiele de apărare a Țării, ne îndeamnă preotul Gheorghe Nemeș.

În filme și cărți să imortalizăm Istoria și Crucile părinților din cimitire, nunțile celor tineri ce-și întemeiază noi familii, viața de zi cu zi, așa cum ne dă exemple proprii cineastul Ben Todică din Melbourne!

Ca să revin la tema cărții mele „Mitologiile-surse de studii istorice”, amintesc o vorbă de duh a lui N. Iorga, care afirmă: „Cel mai desăvârșit cavaler este acela care luptă și împotriva nedreptății, pe care s-a întâmplat a o săvârși el”. Și mai zicea în antichitate Seneca: „Poartă-te cu oamenii ca și cum te-ar vedea zeii; vorbește zeilor ca și cum te-ar auzi oamenii”. Și, ceea ce doresc eu acum cărții mele, este să aducă îndemn celor ce o citesc, la iubirea adevărurilor istorice și a Neamului în care s-au născut! Păstrarea și cunoașterea legendelor noastre și ale lumii, ca surse de cunoaștere a emancipării și evoluției umane, mai ales că istoria nu stă pe loc, aceasta fiind într-o continuă desfășurare universală!

Ioan Miclău-Gepianul

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: