de Ligya DIACONESCU
E toamnă, se scutură copacii
Se leagănă frunzele-n vânt
Pe lac le admiră cârmacii
Din barcă si noi, murmurând
E toamnă afară, în suflet
E cald şi-o iubire curată
Pe creştet se-așează noi frunze
Picturi mii se-aştern peste baltă
E toamnă, citeşte-mi iubirea
În glas de tăceri tăinuite
Şi-n marea de frunze din barcă
Îţi simt mângâierea, iubite
De şoapte se scutură copacii
Când mă-mbrățișezi simt fiori
Ne cântă o linişte-n pace
Al vieţii mirific decor
Trec stoluri de păsări în V-euri
Ne binecuvântează pe veci
În zeci de iubiri şi săruturi
Îţi simt doru-n suflet când pleci
E-o rodnică toamnă, din vise
Se naşte-n noi unul din doi
Un singur trup şi-o singură fiinţă
Din cununia rodului din noi
