Florentina Danu – o poetă conștientă că visul/visarea face parte din felul de a fi, de a trăi…

(recenzie)

de Vasile BELE

Rătăcind „Pe cărări de vis și dor”, nu e nevoie de „scuză”!

„Pe întinderea de ape,
Fuge dorul călător,
Visele se pierd în zbor,
Să te-aducă mai aproape…

 

Pe cărările de munte,
Urcă dorul visător,
Pașii lui se pierd ușor,
Rătăcind cu tine-n minte…

 

Peste dealuri și câmpii,
Umblă pașii săi zglobii
Și din pom și floare-n floare,
Se pierde în depărtare…

 

Dorul meu rătăcitor,
Mai pe jos și mai în zbor,
Se îndreaptă către tine,
Să te-aducă lângă mine…

 

Pe cărarea spre izvor,
Se-ntâlnește dor cu dor,
Dorurile noastre toate,
De cu ziuă până-n noapte…

 

Pe cărare sub un brad,
Inimile noastre cad,
De atâta dor nestins,
Cât pământul de întins…

 

Dorul umblă călător,
Visele se pierd în zbor,
Dorul meu și dorul tău,
Rătăcesc pe drum mereu.
..”
,

este, dragi prieteni, poemul ce dă titlul volumului de versuri PE CĂRĂRI DE VIS ȘI DOR, al poetei Florentina Danu, apărut la Editura Armonii Culturale, 2019, ISBN 978-606-746-506-8, pag.112, volum pe care l-am primit în dar, cu dedicație și iscălitură, în cadrul Taberei literare „PETALE DE IUBIRE”, organizată la Sinaia, de către Liga Scriitorilor Dobrogeni, la care am fost invitat să particip.

Editorul cărții, Gheorghe A. Stroia, cu referire la poet și volum, afirmă următoarele: „Romantică prin constituția liricii sale, un suflet pentru care 《echilibrul》reprezintă un 《modus vivendi》, FLORENTINA DANU, adaugă palmaresului literar propriu, o nouă carte – o nouă apariție Armonii Culturale – cu un titlu la fel de romantic – PE CĂRĂRI DE VIS ȘI DOR. … Pentru Florentina Danu, poezia reprezintă un vis împlinit, poate tocmai de aceea vis/visuri/visare/ sunt apelurile instanțiale permanente. Combinațiile real/imaginar, status/sentiment, sunt cele în jurul cărora poeta își conturează lirica”.

Membră a L.S.R. filiala Brașov, a Societății Scriitorilor din România, poeta își face debutul literar în revista CUGET ROMÂNESC – pagina poeților, continuă ascensiunea literară în DESTINE ADEVĂRATE, AMPRENTELE SUFLETULUI, RITMURI BRAȘOVENE (sunt doar câteva dintre ziarele și revistele cu care a colaborat!), iar debutul în volum, 2013, cu TRECĂTOR PRIN VIAȚA MEA, urmat de FOȘNET DE FRUNZE, 2014, și alte realizări literare, despre care la vremea aparițiilor s-a făcut vorbire. Ce mi-a atras atenția, este participarea/colaborarea rodnică în ediții colective (antologii).

Nu mă rabd, și amintesc, colaborarea din acest an, 2020, la ANTOLOGIA DE POEZIE ȘI PROZĂ. OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP! (coord. poet popular Nelu Danci, prof. de învățământ primar Gelu Dragoș și subsemnatul, Vasile Bele), dar și volumul de poezii EU – MIRE DE ROUĂ. TU – MIREASĂ DE LACRIMI, (2020), apărute la Editura Armonii Culturale, Adjud, (MULȚUMIM ARMONII CULTURALE, pentru „ÎNCĂ UN VIS ÎMPLINIT!”), volum de versuri lansat în cadrul Taberei literare de la Săcele, Brașov.

O activitate culturală impresionantă, fapt ce spune multe – poeta Florentina Danu, este în elita personalităților din literatură. Acestei bogate activități literare se adaugă, (pentru a întregi opera scrisă), aparițiile online, în diverse asociații și pagini de cultură unde este promovată întâi calitatea și valoarea actului de cultură. Dacă este activitate intensă, clar, sunt și aprecieri pe măsură – premii numeroase, diplome, medalii – ce reflectă veridicitatea și acribia poetei, încă un motiv în plus de a rosti (repeta) felicitările meritate.

Am avut bucuria, repet, să lucrăm împreună la mai multe proiecte (finalizate cu LAUDATIO), dar de fiecare dată obiectivitatea poetei și modul de implicare m-au uimit, m-au făcut mai responsabil și mai ancorat în adevăr, valoare și calitate. Aceste colaborări, au fost fructuoase și de bun augur, am învățat multe și mi s-au deschis portițe, iar pentru toate acestea „vinovat principal”, este poeta Florentina Danu. Corectitudinea, modul de fi, sinceritatea și minuțiozitatea – toate, adunate, fac din poeta și prietena Maramureșului, un poet complet și complex.

Revenind la/pe „cărările” noastre, la timpul și curgerea prea grăbită a acestuia, citind volumul, timpul, parcă se oprește în loc, preț de câteva clipe. „Mereu în dilemă, neștiind de ce cad frunzele sau de ce sâmburele e sterp, nedumerită, decepționată și uneori împlinită, cu iubirea ucisă, acceptându-și destinul, trăindu-și visul de poet h mirare că steaua ei poartă numele cuiva drag, ascunzându-și lacrima într-un trist album alături de melancolia copilăriei, Florentina Danu, se descoperă cu mirare într-o altă stare pentru a-și striga sentimentele, ca, apoi, să se urce în mașina timpului și să ființeze sub semnul schimbării o altfel de stare, ducându-și cu seninătate desaga vieții, purtând o rază de speranță în ochi”, semnează Mariana Rogoz Stratulat, în momentul recenziei cărții TRECĂTOR PRIN VIAȚA MEA, pag. 105.

Înțeleg din lirica lui Florentina Danu că visul – ca formă de manifestare este omniprezent. Dacă nu avem vis, avem visare, dar, cu siguranță ele (visul, visarea, visările) sunt parte din eul liric. Universul poetic este însăși cerul, luna, soarele, nori, luceafăr, iar coborând, a fi pământeană, el se completează cu lacrima, iubirea, dorul, fiorul sau cu gândul, vântul, rătăcirea…

Vreau să mă transform în soare
prin raze să îți vorbesc”, sau:
„Vreau să reajung o stea
tu să devii luceafăr
, GENEZĂ, pag. 84.

Am deschis sertarul plin de vise
Am luat din l ultimul vis
L-am așezat pe pleoapele închise
Să mă pătrundă încet în iris.

Am visat dragostea eternă
Din clipa când am adormit
”,
ULTIMUL VIS, pag. 82.

Gânduri, mii de gânduri,
Aleargă, zboară fără oprire
Și se transformă în amintire.
..”
, MII DE GÂNDURI, pag. 76, sau:

Ești adierea unui vânt,
Ești evadarea din infern,
Ești tot ce poate fi mai sfânt,
Ești visul meu etern…
, TU EȘTI VISUL MEU, pag. 68.

Alăturat universului poetic creat prin visare, se naște speranța, uneori tristețea, alteori durerea, dorința, jocul divin, dorința, chiar și întunericul:

În întuneric stau și tac
Și doar eu știu că mă prefac …
În întuneric stau și plâng,
Nici nu mai știu pe unde-ajung …
În întuneric stau și-aștept,
Inima-mi bate tare în piept
, ÎN ÎNTUNERIC, pag. 40,

Te-am făurit din speranță și vis,
Ți-am dat drumul în lume …
Te-am făurit din vis și speranță
Și te-am născut din amintiri …
Te-am făurit din vise frumoase,
Așa că nu mă dojeni
, INSPIRAȚIE, pag. 46.

Poemele, construite în vers alb sau cu rimă, sunt emoționante și pătrunzătoare – interesantă fiind viziunea poetei, rimă, când împerecheată, când îmbrățișată. Poeta, umblând PE CĂRĂRI DE VISE ȘI DOR, are o NELĂMURIRE, (poemul de la pag. 16), dar vorbind ALB ȘI NEGRU, (pag. 20), poeta recunoaște că ÎMI DORESC, (pag. 32), UN LOC ÎN COLȚUL TĂU DE SUFLET, (pag. 37), poeme în care așteptarea, darul divin, speranța, curgătoarea clepsidră, ploaia, dorința, sărutul și zâmbetul, iubirea și împlinirea, capătă contur, de fapt, sunt izvoare căutate de eul liric.

Dacă așa nu va fi ce rost de atâta căutare. Fără ele nu există împlinire, iar jumătățile de măsură nu fac parte din acest univers. Florentina Danu, parcă ar vrea să ne spună, ”totul sau nimic”, (lat. OMNIBUS AUT NIHIL)… împlinire sau eternă căutare, un MODUS VIVENDI (lat.)/ modul de a trăi), sau de ce nu un MODUS DICENDI (lat.)/ modul de a se exprima). Felicit autoarea pentru aceste minunate gânduri, adunate, iată, sub sintagma ARS LONGA, VITA BREVIS (lat.)/ Arta este lungă, viața este scurtă!), dar HIC ET NUNC (lat.)/ Aici și acum!), clar este timpul lui Florentina Danu. Finalul recenziei aș vrea să fie o umilă SCUZĂ – rostită, ne de către recenzor, ci chiar de poetă, precum în volum:

Câteodată-mi vine a scrie,
Versuri, rime, poezie
Și sunt foarte supărată,
Că nu-mi iese dintr-o dată.

 

Ba n-am pix, ba n-am hârtie,
Ba mă-ncearc-o apatie,
Ba am muza rătăcită,
Ba eu sunt nemulțumită.

 

Ba mă-ncearcă vreo răceală,
Ba mă ia cu amețeală,
Ba n-am vreme, ba n-am spor,
Ba stau mult în dormitor.

 

Și m-apasă crizele,
De îmi fac valizele,
Plec fuguța după muză,
Ca să nu mai fiu confuză.

 

Câteodată-mi vine a scrie,
Versuri, rime, poezie,
Dar găsesc repede-o scuză,
Cum să scriu dacă n-am muză
”, SCUZĂ, pag. 100,

poem care, ar un răspuns perfect la întrebarea CÂND ȘI CUM SCRIE, POETA FLORENTINA DANU? Superb… mi-a plecat și mie muza,/ vin și eu acum cu scuza,/ iată, fac aici sfârșit,/ iertare dac-am greșit! Amin…

Chiuzbaia, 23 septembrie 2020, (V.B.)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: