Pr. Vasile POP: „DREAPTA CREDINȚĂ – în fața unor provocări și atacuri persistente”

(recenzie)

de Vasile BELE 

„LUPTA CEA BUNĂ M-AM LUPTAT,
CĂLĂTORIA AM SĂVÂRȘIT,
CREDINȚA AM PĂZIT”.

(II Timotei 4, 7)

Mulțumesc pr. VASILE POP, pentru minunatul dar, DREAPTA CREDINȚĂ – ÎN FAȚA UNOR PROVOCĂRI ȘI ATACURI PERSISTENTE, Editura Babel, Bacău, 2013, ISBN 978-973-7888-87-7, cu un CUVÂNT ÎNAINTE, semnat de către pr. lect. univ. dr. Vasile BORCA, și o POSTFAȚĂ, ce aparține autorului, volum tipărit cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului JUSTINIAN CHIRA, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului.

În această cărticică, am încercat, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, să așez răspunsul la toate provocările cu privire la credință, întâlnite pe parcursul celor 35 de ani de slujire, tocmai pentru a scoate în evidență unitatea de credință în Biserica Creștină Ortodoxă, care rămâne stâlp de temelie a adevărului, până la sfârșitul veacurilor. Tuturor credincioșilor Sfintei noastre Biserici le doresc ca aceste explicații să le fie de folos pentru păstrarea credinței și a cunoașterii adevărului prin ea”, pag. 46.

Prefațatorul de carte, în cuvântul său, afirmă și susține: „Din practica și experiența aproape zilnică, constatăm că adepții unor denominațiuni creștine sunt mereu provocatori la adresa creștinilor de rând pentru a le inocula ideile și convingerile lor, pentru a-i testa în felul pregătirii lor religioase, pentru a le dezvolta interes pentru subiecte religioase și a încerca apoi subtil ori direct a submina, ataca ori discredita învățăturile de bază ale Bisericii Ortodoxe”, pag. 7.

Volumul DREAPTA CREDINȚĂ cuprinde întrebări și răspunsuri existențialiste, de fapt, sunt CONVORBIRI ȘI DIALOGURI, ÎNTRE UN SECTAR ȘI UN PĂSTOR DE SUFLETE, cu specificarea faptului că acest cuvânt – SECTAR – este întrebuințat „nu în sensul peiorativ, ci în sensul că toate denominațiunile și grupările creștine s-au rupt, de fapt, de Biserica-mamă, de Biserica bimilenară. Cuvântul SECTĂ vine de la latinescul seco, -are, -avi, sectum = a rupe, a dezbina”, pag. 5.

Cele patru capitole din structura cărții, sunt:

– „Credința lucrătoare și mântuitoare”, (cap. I), și cuprinde întrebări/răspunsuri despre „ce a fost tăierea împrejur?”/ „legământul lui Dumnezeu făcut cu părintele Avraam și cu seminția lui”, „cum s-au numit cei tăiați împrejur?”/ „cei tăiați împrejur s-au numit Israel, nume dat de Dumnezeu lui Iacov, pe care l-a binecuvântat”.

Capitolul II: ,,Crucea – Semnul Fiului Omului”, iar cap. III: „Înțelepciunea în dreapta pocăință și nebunia în falsa pocăință”, întrebări de genul „cum poate dumnezeul veacului acestuia (diavolul) să înșele sau să amăgească lumea?”,/ „prin a îndemna lumea cu aceleași cuvinte folosite de Iisus Hristos. Primele cuvinte ale Mântuitorului Iisus Hristos, când a ieșit la propovăduire, au fost: Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape, (Matei 4, 17)”, pag. 29.

Cel din urmă capitol (IV), „NEBUNIA CELOR DOUĂ FIARE CARE ATACĂ”, răspunde unor întrebări de genul: „care este numele lui Dumnezeu hulit de fiară”, „răspunsul ni-l dă Mântuitorul Iisus Hristos, când zice: am făcut cunoscut Numele Tău, oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Numele pe care Mântuitorul Iisus Hristos îl face cunoscut este numele de TATĂ… Unii dintre cei care se află în spațiul nebuniei evită să folosească numele lăsat nouă de Mântuitorul Iisus Hristos, adică numele de Tată, înlocuindu-l cu: Iahve, Iehova”, pag. 35.

Când se vorbește de frații Lui Iisus și de surorile Lui, atunci trebuie să înțelegem că Maria a mai avut copii?”/ „Iisus Hristos nu a mai avut frați de sânge, iar Sfânta Fecioară Maria nu a mai născut copii”, pag. 37.

O carte pe cât de mică pe atât de importantă și extrem de utilă pentru a înțelege cele mai elementare (zic eu!) cunoștințe despre Mântuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului – Maria Fecioara sau Maria Magdalena. O „Mică Biblie”, pe înțelesul tuturor, care ar fi foarte bine dacă și-ar afla locul în fiecare casă. Întrebările puse, dar și răspunsurile pe care le primim, sunt pe măsura percepției tuturor, deloc greoaie, dimpotrivă, de o simplitate aparte – un „manual pe înțelesul tuturor” despre DREAPTA CREDINȚĂ.

Recomand inclusiv dascălilor de religie, volumul, pentru că răspunde unor întrebări de bază din spiritualitatea noastră. Întrebări care și le poate pune oricine, oricând, mai ales în acest context, (secol 21), când se încearcă distrugerea vechii noastre credințe, se aruncă atât de ușor cu noroi în preoți-slujitori și în biserica noastră strămoșească. Noi, creștinii, datori suntem să ne cunoaștem istoria spiritualității, să ne apărăm și să ne respectăm biserica și credința. Datori suntem să luptăm cu cei care „aruncă cu pietre”, încercând, spre osânda lor, a judeca și a condamna.

Mulțumesc părinte Vasile Pop, pentru acest binecuvântat dar ceresc. Lucrurile nu sunt întâmplătoare niciodată, ele își au curs firesc, aș zice, și sunt sigur că nu fac greșeli. Duminica aceasta, cu toate lacrimile de supărare, curse în contextul întâlnirii noastre, (o înmormântare la Sârbi), pot spune că am ajuns acasă, fericit, și mult mai bogat sufletește, datorită acestui prețios și valoros dar.

Zic, în final, „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!” și mai adaug eu, „Frumoasă carte, de bună și mare învățătură ne ești și ne vei fi!”, căci NEMO NASCITUR SAPIENS sau (lat.), „nimeni nu se naște învățat”!, nu-i așa?! Doamne ajută să fie bine! Părinte VASILE POP, binecuvântat fie ceasul întâlnirii noastre… Doamne ajută!

Chiuzbaia, octombrie 2020, (V.B.)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: