Interferențe gazetărești

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

T.A

În numerele din 25 ianuarie și 1 februarie ale „Gazetei” scriam despre „Viața unui om – istoria unui muzeu…” în care făceam referiri elogioase atât la Pamfil Albu cât și la autorul cărții, Ioan-Nicolae Popa. Articolele au ajuns atât la urmașii familiei Albu cât și, prin intermediul prietenului Ion Onuc Nemeș din Sibiu, fost coleg la ziarul „Năzuința” și fost director al Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu, la autor. În urmă cu câteva zile Onuc mi-a furnizat un crochiu scris de prof. univ. dr. Ilie Moise, de la Institutul de Cercetări Socio – Umane Sibiu al Academiei Române. Îl redau aici cu imensă bucurie, considerând că lucrurile bune și foarte bune nu trebuie ascunse! Ușor stresat de pandemia de Coronavirus, care continuă să dea lumii și guvernanților de lucru, privirea îmi cade pe un pliant pe care scrie Liliana Maria Popa și Ioan-Nicolae Popa – Repere editoriale – 2010-2019. Îl răsfoiesc și nu-mi vine a crede ochilor! Într-un interval de doar 10 ani bunii mei prieteni, Liliana și Ioan Nicolae, au publicat 17 cărți. Un record de Guinness Book, dacă avem în vedere faptul că soții Popa împliniseră 70 de ani, în 2010, la publicarea primului volum, Oameni și cărți în Sibiul de altădată. Tipografi și tiparnițe, bibliofili și biblioteci, librari și librării în mărturii documentare. Prefață: Martin Bottesch, dr. Constantin Ittu, 375 p., A5, index, bibliografie, Editura Schiller, Sibiu, 2010. Semnată doar de Liliana Popa – specialist de marcă al Arhivelor Statului – Filiala Sibiu, cartea umple un spațiu cultural care, doar aparent, pare de nișă. Tipografii, tiparnițele, librarii și librăriile din Sibiul de altădată alcătuiau temelia sigură pe care urmau să apară marii creatori de mai târziu și cultura majoră a burgului de pe Cibin.

Următoarea carte, Vasile Aaron (1789-1821). Studiu monografic, apărută la Editura InfoArt Media, Sibiu, 2011 – poartă, de data asta, semnătura soților Popa. Dincolo de importanța indiscutabilă a acestei apariții editoriale pentru cultura sibiană, cartea a reușit să mă întoarcă în timp. În urmă cu aproape o jumătate de secol, în toamna lui 1972, când, proaspăt metodist la Casa de Creație a Județului Sibiu, răsfoiam manuscrisele rămase de la predecesorii mei. Majoritatea și, cu siguranță, cele mai îngrijite erau semnate I.N. Popa. Mi-au stârnit curiozitatea și dorința de a-l cunoaște pe exigentul și pedantul meu predecesor. Peste câteva zile aveam să-l cunosc, la o întâlnire de la Comitetul Județean de Cultură, pe redactorul (și, mai apoi, directorul) „Întreprinderii Cinematografice Sibiu” – prof. Ioan Nicolae Popa. Tras la patru ace, sobru și ușor rezervat, semăna atât de mult cu manuscrisele din arhiva instituției încât n-a mai fost nevoie de nici o prezentare! A fost începutul unei prietenii pe care trecerea anilor n-a reușit s-o estompeze cu nimic.

Dacă de I.N. Popa m-au apropiat preocupările comune privind locul și rolul culturii și civilizației tradiționale în conturarea identității românești, afinitățile culturale cu Liliana – fata popii Mihălțan… vizau istoria bisericii unite și îndeosebi energica activitate de deșteptare națională a românilor transilvăneni începută de vlădica Inochentie din Sadu și împlinită, admirabil, de reprezentanții Școlii Ardelene: Samuil Micu, Gh. Șincai și Petru Maior.

Ce reprezintă noianul de cărți scrise de soții Popa despre Vasile Aaron (1780-1821) – șapte la număr! – decât recuperarea unuia dintre cei mai importanți iluminiști din spațiul transilvan?! După editarea acestor volume, istoria iluminismului românesc va arăta cu totul și cu totul altfel! Va trebui – cu siguranță – rescrisă…

O altă dimensiune a cercetărilor întreprinse de tandemul Liliana și I.N. Popa o reprezintă recuperarea pentru cultura română a câtorva cărți despre germanii din Transilvania, Sașii la răscruce de vremi… sau Sibiul între două fronturi…, scrise, uneori, de personalități de seamă ale Sibiului de altădată, precum Albert Dörr.

Nu pot încheia scurtele mele însemnări despre acest cuplu de excepție din viața culturală a Sibiului, fără să amintesc două cărți – Comoara de pe Arieș… (2017) și Viața unui om – istoria unui muzeu… (2019) – scrise despre un personaj fabulos al Apusenilor – înv. Pamfil Albu, creatorul „Muzeului Etnografic din Lupșa”, județul Alba. Tot despre Apuseni este și cel mai recent volum, apărut în 2020, Un dascăl de Românie în Țara Moților, Profesorul Emil Popa, o carte dedicată unui celebru lingvist din zona Abrudului.

Și… pentru că în această vară (în 9 iulie și, respectiv, 3 septembrie) soții Liliana și Ioan Nicolae Popa au împlinit 80 de primăveri (multe sacrificate pe altarul culturii sibiene!), să le urăm ani mulți, cu sănătate, bucurii și noi împliniri profesionale!

Ilie MOISE

P.S. Pentru acești excepționali apostoli ai Neamului Românesc rostesc și eu EX TOTO CORDE (din toată inima): VOS ESTIS LUX LOCI! Adică „Voi sunteți lumina locului!”.

Sursa: http://www.gazetademaramures.ro/

Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: