ANGELA DUMBRAVĂ – „Șlefuitorul de perle”

sau „Povestiri frumoase, din timpuri frumoase…”

Portret de dascăl…

Mi-a plăcut să scriu o carte despre poznele pe care le făceau cei mici. … Și atunci am bătut la poarta amintirilor dragi din activitatea mea. De-acolo au ieșit în zbor fluturași, albinuțe, greierași și imediat bucuria, veselia și râsul acelea din toată inima care m-au luat într-o călătorie prin viața mea alături de piticii pe care i-am iubit fără bariere. Așa, zburând cu imaginația printre flori, pomi, iarbă, râs și voie bună, am poposit purtată pe nori de puf chiar acolo în miezul întâmplărilor din viața de dăscăliță între copii. … Și prin ochii minții vă povestesc, o parte dintre ele… și la hocus-pocus și abracadabra… pe locuri, fiți gata… adică pe fotolii. că dau startul la voioșie, dispoziție și imaginație! Iar dacă vreți, poftiți în călătorie printre pitici, acolo unde poți să zbori unde te duce gândul! Între copii, totul e posibil!”, este doar o părticică de suflet, sau din sufletul unui dascăl, iar dascălul, din povestea noastră, are o experiență de câțiva zeci de ani în mijlocul copiilor, cu copiii.

De această dată m-am apropiat, cu o oarecare emoție, de cele trei volume primite de la autoarea ANGELA DUMBRAVĂ, pe vremea TABEREI LITERARE DE LA SINAIA „PETALE DE IUBIRE”, coord. scriitoare Vasilica MITREA și poetele Mioara BACIU și Garofița JIANU. Parcă văd și acum imaginea acelor minunate clipe de răsfăț, cu prieteni, pe care îi știam deja, dar și cu alții pe care în acest context am avut bucuria să îi cunosc.

Un astfel de prieten sau prietenă, pe care am cunoscut-o atunci este și prozatoarea Angela Dumbravă – un om trecut prin viață, călit, învățat, știut. Așa am aflat că a fost (și va fi toată viața!) „doamna profesoară!”, adică dascăl – o meserie pentru care am un respect și o stimă deosebită. Am ținut cu această categorie profesională, pentru că ei sunt cei care ne deschid ochii minții și ne învață să învățăm. De la ei aflăm cum și ce, când și cum – de-ale lumii. Ei știu cel mai bine unde să ne trimită în căutările noastre, pentru a și găsi răspunsul. Ei știu unde să ne trimită pentru aprofundarea materiei dacă ești sincer interesat, și ei te ajută să fii, să devii, să crești OM – puternic, mândru de tine și de ceea ce ești.

Dascălul a fost, este și va fi „al doilea al nostru părinte”, ba, nu de puține ori, el a fost părinte cu adevărat – l-a durut mult mai mult decât pe părinte, durerea copilului, l-a durut când copilul-elev nu a avut.

Dascălul a știut că această durere, doare. Mă bucur că am cunoscut astfel de oameni, că am legat asemenea prietenii – sincere, puternice, frumoase – lucruri de care chiar avem nevoie. Nu am știut despre cine și despre ce este vorba, până când nu a venit momentul ANGELA DUMBRAVĂ. O voce blândă, caldă, prietenească, talentată, ba chiar aș fi zis un om timid, dar precis, această timiditate era din cauza emoțiilor, firești, într-un asemenea context, o femeie frumoasă. Acum, pentru că o știu, „parcă de-o viață”, îmi permit să adaug, „pe cât de frumoasă, pe atât de minunată povestitoare”.

Ne-a atras din prima clipă și ne-a făcut captivii ei. Vorbele curgeau precum apa dintr-un râu ce coboară din munte spre câmpie, adică fără oprire – cu o eleganță și cu un stil aparte, specific dăscălicesc. Mi-a plăcut fiecare cuvânt rostit, fiecare propoziție avea emoția ei. Frazele se legau și ele, și aduceau o și mai mare trăire. Parcă eram într-o sală de clasă sau într-o piesă de teatru – în care noi, participanții, ascultătorii, eram copiii, elevii, iar EA, cea care ne vorbea – actorul, dascălul, povestitorul, prozatorul – ANGELA DUMBRAVĂ.

Aș fi vrut să nu se termine niciodată povestea pe care ne-o dăruia… o poveste despre viață, despre oameni, despre dascăli, despre copii, despre părinți, despre tineri, despre cei trecuți prin tinerețe… Repet, mă bucur, că mai sunt astfel de oameni, cu atât mai mult cu cât avem mare nevoie.

Mi-a părut rău, că orele s-au scurs așa repede, ba chiar mi-aș fi dorit să fie… să mai fie… să tot fie! Rar ai împrejurul tău oameni din această categorie – sensibili, profunzi, oratori născuți, oameni „prietenoși și frumoși la suflet și la chip”, citând-o pe moderatoarea din acea vreme, poeta Garofița JIANU.

M-aș întoarce la volumul dăruit cu „dedicație și iscălitură”. Deocamdată am ales (repet din cele trei primite!), ȘLEFUITORUL DE PERLE, apărut la Editura Aegyssus, Tulcea, 2020, ISBN 978-606-94324-2-6, pag. 274, volum dedicat „fiicei mele, Iuliana Oana”, un semn al recunoștinței materne, poate și cu regretul timpului prea repede curgător prin viețile noastre. Din primele pagini, prozatoarea ne dezvăluie câteva dintre „marile frământări interioare”, așa cum se întâmplă de obicei, chiar eu fiind unul care se încadrează în această povestioară, DE CE „ȘLEFUITORUL DE PERLE?”, pag. 11-14. Haideți să vedem, de ce? „Să știți că nu mi-a fost ușor să mă hotărăsc asupra titlului acestei cărți. În căutarea unui text care să se potrivească cu ceea ce voiam să scriu în carte – despre activitatea de dascăl între copii, am pendulat în alegerea titlului potrivit, de la o zi la alta. … ca să vedeți ce luptă a fost în mine pentru găsirea celui mai potrivit titlu pentru o carte pe care o cred ruptă din sufletul meu”, pag. 11, și aveți mare dreptate.

Cărțile vin de undeva… pleacă spre undeva…, vin de la cineva… pleacă spre cineva…, este drum, destin, talent, talant… depinde de fiecare dintre noi, dacă suntem „pe firul inimii”, pentru a primi aceste daruri spirituale, apoi, șlefuite, adunate, cuprinse sau prinse în pagină de volum… Aici nu e o singură muncă, deși din exterior așa pare a fi. Întâi sunt gândurile, dorința și frământările poetului sau scriitorului, descoperirea talentului, prin acele întâi încercări de a spune ceva… dorința de a face ceva-altceva decât toți ceilalți din jur. Sentimente care nu îți dau pace, care te „agită” și nu prea știi de ce?

Prin astfel de frământări a trecut și Angela Dumbravă – cu atât mai mult cu cât responsabilitatea unui asemenea fapt era din ce în ce mai mare, scriind despre copiii din grupa/clasa Dumneaei, pot apărea, fel de fel de discuții… Sunt multe și adunate toate… îți deschid universul unui mare semn de întrebare.

Ea, a avut curajul, să facă pasul cel mai important, și nu s-a înșelat deloc, dimpotrivă, rezultatele sunt un motiv de reală bucurie și împlinire profesională. Pentru ca în finalul acestui eseu, (DE CE „ȘLEFUITORUL DE PERLE?”, scriitoarea Angela DUMBRAVA, să recunoască: „Dascălul este cel care șlefuiește copilul într-o perlă. Pentru aceasta își pune sufletul pe tavă, puterea, gândirea, efortul, dibăcia, încrederea, și toate cu sudoarea frunții, iar tocmai când crede că a terminat cu șlefuitul, o ia din nou de la început. Și iar de la capăt, cu alt efort, alt timp și iar nădușește până când ajunge să șlefuiască perlă mai curată, lucioasă, dar spre nemulțumirea lui se întâmplă ca și la a doua încercare să nu iasă perla pe care o dorește, ci mată sau cu zgrunțuri pe ea. Știe că doar atât a putut să facă cu perla pe care a avut-o în mână și atât i-a fost permis. Nu se teme asta, pentru că a văzut de-a lungul timpului că unele perle urmează să mai treacă și la alți șlefuitori de perle, învățătorii, profesorii care le dau strălucirea până când ajunge cea care fost hărăzită de Cel de Sus”, pag. 13.

Urmează câteva GÂNDURI DE MULȚUMIRE, pag. 15-20, proză, ce începe cu o întrebare retorică: „V-ați întrebat măcar o dată cum scrie o carte? Pentru curiozitatea dumneavoastră, să știți că nu începi să scrii așa cum ți-ai propus în gând: Gata, de mâine scriu o carte și m-apuc de scris chiar de la prima oră!. Ar fi bine să fie așa, numai că pașii scrisului sunt alții. În momentul când ți-a trecut prin minte această posibilitate, abia atunci ideea crește și se conturează ușor. La început sunt doar niște umbre sau lumini care umblă libere prin mintea ta, fără să le dai atenție, dar știi că își caută loc acolo în locul unde ții lucrurile tainice”, pag. 15.

Văd că ne asemănăm și din acest punct de vedere – „pe fiecare masă, noptieră, colțuri sunt lăsate special foi, caiete, pixuri, creioane pentru atunci când îți vin ideile deștepte pe care le notezi repede ca să nu se piardă în iureșul de gânduri care trec prin mintea ta”.

Și pentru că sunt „gânduri de mulțumire”, acestea se îndreaptă spre toți cei dragi, care într-o formă sau alta, au contribuit la/în carte, dar „bineînțeles că trimit un gând de mulțumire colegelor educatoare și elevilor mei deosebiți din toate generațiile. Și sunt atât de mulți încât nu aș putea să-i cuprind în copertele acestei cărți!”, pag. 19, pentru ca în finalul acestui eseu (parcă o văd scriind cu lacrimi în ochi!), educatoarea cea iubită și îndrăgită, când… „Doamna, …. Mami, … Buni, … Tuși… și tot e voiau ei să fiu!”, spune cu o imensă bucurie și supremă împlinire: „Ce pot spune cu mâna pe inimă este că toți copiii, indiferent de dezvoltarea lor fizică și intelectuală, m-au mulțumit și răsplătit la fel de mult, unii cu spontaneitate, veselie, curiozitate, alții cu nevoia de dragoste, de apropiere, atașament, dorința de cunoaștere. Asta m-a motivat să fiu dăscălița pe care și-o doreau, informată, prietenoasă, bună, exigentă și atât de grijulie”, pag. 20.

Dar vreți să știți cine este ANGELA DUMBRAVĂ? Ni se prezintă chiar ea, în AUTOPORTRET LITERAR, pag. 21-22. „Am în mine cuvintele… Le am adunate. Chiar nu știu de unde, dar sigur le am. Și multe: bune, frumoase, urâte, unele mângâie, altele îndepărtează sau cheamă, te alungă, te ating, te primesc, și pe toate le am depozitate în interiorul din cămăruțele inimii mele. Unele sunt ale mele, altele de altundeva, de la oameni, din aer, din noapte, din păduri, de pe câmpuri, din priviri blânde sau rele, din apă, din aer, din nori”, pag. 21.

Fiecare povestioară te atrage și-ți oferă culoare emoțională, prozatoarea propunându-ne, parcă un joc, un joc al personajelor, deloc fictive sau imaginare, nuuu… ele sunt reale, din viața de zi cu zi. Dacă aș fi mai generos în a încadra într-un gen literar, din punctul meu de vedere, ne-am putea situa si într-un „roman-jurnal”, dar într-adevăr e cam prea generoasă exprimarea, dar, repet, nu aș greși. Povestioare, (sau eseuri) precum O CĂLĂTORIE PRIN TIMP, pag. 21-27, DE UNDE A PORNIT TOTUL, pag. 28-34, nu fac altceva decât să ne ofere plus-argument în cele ce vor urma… sunt, de fapt, lămuriri sau un argument-sprijin, pentru a cunoaște în profunzime autoarea și ideile sau planul său literar.

Nu mi-am propus să scriu o carte cu nuanțe pedagogice sau psihologice, știți, mai degrabă aș vrea să fie genul acela de carte de la om la om, ca și cum am fi față-n față: să ne vorbim, să ne vedem, să povestim, să fim împreună și să ne simțim trăirile”, pag. 23. Dragă prietenă, te asigur că așa și este! Te asigur că ai reușit, întocmai precum ți-ai propus, și te felicit pentru aceste minunate clipe de emoție aducere aminte prilejuite.

O femeie puternică, stă întotdeauna lângă un bărbat și mai puternic, iar despre o familie frumoasă, doar lucrurile frumoase se țin și le onorează. Stați liniștiți, că și familiile puternice au necazuri, neajunsuri, au greutăți, au și necazuri.

Doar că ei fiind puternici le dovedesc și le rezolvă, cât nici nu ai crede. Așa a fost și în familia Dumbravă! Femeie – dascălul, mamă, soție, educatoare – ANGELA DUMBRAVĂ, l-a avut sprijin pe soț, doar ea ne mărturisește: „Ca să zic așa, cât am lucrat cu micii ghemotoci, și nu puțini ani, sfetnicul meu de suflet a fost soțul meu. dacă mă gândesc bine nu a fost numai sfetnic, ci și mâna mea dreaptă în toate proiectele vizavi de copii, dar și Moș Gerilă, iar mai târziu, Moș Crăciun, pentru copiii din clasă, familie, prieteni”, pag. 28.

Citesc, îmi aduc aminte, mă râd, mă minunez, ba nu îmi vine să cred… EDUCATOAREA este de fapt, și în fapt, „mama de la Grădi!”. „Știți, acea persoană care știe să facă de toate, iar câteodată chiar în același timp. nu mai spun cât de puternică trebuie să fie și să alerge cât o țin picioarele ca să-l prindă pe cel mic tocmai în clipa când e gata s-o zbughească afară din clasă sau din rând pe stradă, sau chiar în clipa când se pregătește să-l muște pe un coleg pentru că i-a luat jucăria!”, pag. 32.

Dar, oare, educatoarea de azi, își uită educatoarea ei? Niciodată! Niciodată! Chiar îi dedică, în acest volum, câteva rânduri, în câteva gânduri, TURCOAICA, EDUCATOAREA MEA, pag. 38-42, afirmând: „Am iubit-o atât de mult pe educatoarea mea, încât îmi preluasem rolul de educatoare și acasă în jocurile cu prietenii mei. Acasă, eu eram educatoarea”, pag. 41.

Apoi, autoarea ne prezintă, saltul DE LA JOACA CU PĂPUȘILE, LA JOACA CU COPIII, dar și cel DE LA FIICĂ LA EDUCATOAREA SATULUI, pag. 47-50. „Și, iată-mă, în prima zi de grădiniță! M-am trezit de dimineață, ca să am timp să mă gătesc cu mare atenție. Ca și mine, și mama, după ce le-a îmbrăcat pe cele mici, a zăbovit mai mult și ea la cum să se îmbrace, doar era mama educatoarei. Mi-am aruncat ochii într-o oglindă pentru o ultimă privire și mi-a plăcut ce-am văzut”, pag. 49.

Doamne, câtă risipă de emoție, câte amănunte, care mai de care mai frumoase… cum nu le-ați uitat, în trecerea anilor? Dar cum să poți uita așa ceva? Astea nu se uită niciodată, cu atât, acuma, scrise vor deveni mărturie peste veacuri. „Curtea era plină de copii, mame, bunici, copiii cu flori în mână, emoționați ca și mine. În exaltarea care mă cuprinsese mă vedeam într-o grădină cu flori colorate și parcă nu mai eram eu, ci o zână printre flori și eram cu mintea acolo în grădina fermecată”, pag 50.

Nu voi mai intra în amănuntele povestirilor, dintr-un singur motiv – vă las Dumneavoastră curiozitatea cititului, întâlnirea cu prozatoarea/povestitoarea desăvârșită – autoarea. Acest volum face parte din seria ELITA POVEȘTILOR, din punctul meu de vedere. Clar, TOAMNA SE NUMĂRĂ BOBOCII, pag. 74-80, dar ce ziceți, de TRECI LA COLȚ, DOAMNA!, pag. 81-89, dacă nu TE SPUN LU’ MAMA!, pag. 90-93… și povestea continuă… și s-a continuat, cu fiecare început de an școlar, până când… ajungem la POVEȚE DE APLICAT PENTRU CEI INTERESAȚI, pag. 254-259, de fapt, un ghid de a fi, de a acționa, de a ne comporta.

Sunt curios de un singur lucru – câți părinți au făcut așa: „Dăruiește-i copilului tău cât poți de mult în fiecare zi. Chiar și câteva minute. Pentru el se vor transforma în ore. Și încă ceva foarte important, acordă-i atenție și nu uita, laudă-l pentru cele mai mici și neînsemnate fapte și veți vedea cum rezultatele nu vor întârzia să apară… A, și să nu uit, ar mai fi ceva! Oferă-i copilului tău mici recompense pentru orice faptă bună!”, pag. 257.

EPILOG

După 41 de ani de activitate didactică, a venit pensionarea… o etapă așteptată și  dorită de toată lumea… Ce va face un dascăl după 41 se ani de activitate? Angela Dumbravă va scrie! Fără putere de tăgadă! Bucurie, regrete că au trecut prea repede anii, fericirea întâlnirii cu un astfel de moment din viața noastră… amintiri, frământări, odihnă, liniște… Poate da! Poate ba! Dar, clar dor de copii: „După trecerea lunilor de vacanță a început să-mi fie dor de copii și de munca mea. Pentru asta m-am luptat mult cu mine, ca să nu încep din nou, ca pensionară, maratonul grădinițelor din oraș”, pag. 264.

Finalul doresc să aparțină autoarei: „Vă dați seama că în cei patruzeci și unu de ani de activitate cu copiii aș fi putut scrie multe, chiar foarte multe amintiri din viața mea de dascăl și aș fi putut scrie despre fiecare copil câte o amintire. Le scriu însă doar pe cele mai de suflet. Și acum dau start poveștilor dumneavoastră, alte amintiri, alți dascăli, alte generații. Ce pot să spun este că fiecare dintre noi am fost dascălii altor copii, generații, timpuri, sisteme, păreri, concluzii, vederi… Deci, las deschise filele cărții pentru alte amintiri ale altor ȘLEFUITORI DE PERLE, din toate vremurile. Și… de ce nu, poate așa lăsăm generațiilor care vin LADA DE ZESTRE A EDUCATOAREI!”, pag. 271.

FELICITĂRI DASCĂLILOR care simt că această profesie este precum viața și familia lor!

FELICITĂRI, dascălului ANGELA DUMBRAVĂ, pentru această LADĂ DE ZESTRE A EDUCATORULUI!

FELICITĂRI pentru această apariție editorială de excepție, între cele care sunt ELITA LITERATURII ROMÂNEȘTI!

Chiuzbaia, 18 noiembrie 2020, (V.B.)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: