Macedoromânul Gheorghe Simeon Sina

de Mária BERÉNYI

Gheorghe Simeon Sina
20.11.1783-18.05.1856

Pe data de 20 noiembrie 1782 s-a născut la Niş (Serbia) macedoromânul Gheorghe Simeon de Sina. A fost unul din cei mai renumiţi întreprinzători şi bancheri austrieci, membru al Camerei Magnaţilor maghiari, precum şi consul general grec la Viena, în timpul Imperiului Habsburgic. A fost un susţinător al artelor şi al arhitecturii vieneze. Baronul a fost considerat ca cel mai bogat om din Austria după familia Rothschild.

Din averea adunată de tatăl său, a construit o prestigioasă bancă la Viena. Numele lui s-a păstrat pentru posteritate şi datorită faptului că a fost cel mai asiduu susţinător al proiectelor contelui Széchenyi. A purtat de grijă nu numai Academiei din Pesta, dar a construit o academie şi la Atena, pentru greci, cu un milion de forinţi, şi a cheltuit în jur de două sute de mii de forinţi pentru a dota şi a asigura funcţionarea Observatorului astronomic din Atena. De asemenea, a susţinut material multe evenimente de binefacere şi numeroase iniţiative culturale în Ungaria. Găsim numele lui printre sponsorii Muzeului Naţional, ai Teatrului Naţional, ai Cazinoului Naţional, ai bazilicii Sfântul Ştefan, dar şi printre fondatorii şi sponsorii unor orfelinate, creşe, spitale, bănci, societăţi de asigurări din Pesta. I s-a decernat titlul de cetăţean de onoare în Buda, Arad şi Seghedin. Numele său a rămas înscris şi în lumea literară şi ştiinţifică. Editarea ziarului Budapesti Szemle, redactat de Csengery Antal a pornit cu sprijinul lui. De asemenea, el a fost mecenatul şi abonatul publicaţiilor româneşti din Pesta şi din Viena.

Cu timpul, Gheorghe Simeon Sina a ajuns să posede – în Ungaria, Austria, Cehia, Moravia şi în Principatele Dunărene – 99 domenii cu peste 240.000 iugăre, ce făceau concurenţă domeniilor conţilor de Eszterházy şi care toate au fost investite cu inventarele „fructus instructus” cele mai bogate. În felul acesta a devenit nu numai bancherul cel mai bogat al imperiului, ci, totodată, şi unul din primii latifundiari ai Ungariei. A avut palate superbe în Ungaria, Austria, Grecia, Italia, Veneţia, Paris şi în toate capitalele Europei.

A fost în bune relaţii cu familiile macedoromâne din Pesta. Cu corifeii Şcolii Ardelene Samuil Micu Clain, Petru Maior şi Gheorghe Şincai , care erau cenzori şi corectori la Tipografia din Buda, a purtat adeseori discuţii foarte interesante. De asemenea, a finanţat apariţia cărţilor româneşti la această tipografie, înscriindu-se ca prenumerant al acestora.

Proprietarul al unei averi uriaşe, Gheorghe Simeon Sina, nu a putut să nu achiziţioneze şi nenumărate proprietăţi în toate ţările Europei, unde îşi desfăşura activitatea financiară. De cele mai multe ori, erau domenii ce aparţinuseră unor familii nobile, care scăpătaseră. Lista acestor domenii, care îi aparţineau în cadrul Imperiului, cuprinde aproape treizeci de proprietăţi. Pentru memorie vom menţiona câteva din cele aflate în Transilvania: Bistriţa, Arad, Topliţa, precum şi domeniul Dudeşti, cumpărat de la familia Dudescu, în Muntenia.

Castelul din Gödöllö, cumpărat de George Sina în 1850, şi moştenit de Simeon Sina după moartea acestuia, în 1856, nu a fost decât o investiţie financiară. În cursul celor paisprezece ani cât au fost proprietarii castelului, membrii familiei Sina nu au locuit la Gödöllö şi, în cele din urmă, l-au vândut unei bănci belgiene în 1864.

În arhitectura arădeană, un loc deosebit de important îl ocupă şi azi clădirea Catedralei Ortodoxe Române cu hramul „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul”. Biserica a fost construită între anii 1862 – 1865, în stil baroc. Lucrările au fost conduse de arhitectul Czigler Antal,originar din Giula. La ridicarea bisericii, principalii sponsori au fost familia Mocioni şi bancherul Gheorghe Sina de la Viena, care au făcut donaţii deosebite pentru ridicarea lăcaşului de cult pentru arădenii, care în acel moment istoric nu aveau o biserică catedrală.

Domeniul Călacea s-a aflat pentru o perioadă de timp în proprietatea bancherului vienez Gheorghe Sina, cel mai mare proprietar din Banat. Acesta a întreţinut relaţii bune cu românii din Călacea, dar şi cu alţi români de seamă din imperiu, cum ar fi Andrei Şaguna. El s-a dedat mai multor acte de binefacere în favoarea românilor din Călacea, printre care a sprijinit şi biblioteca românească.

Sina a avut merite mari în înfiinţarea Institutului Politehnic (în prezent Universitatea Tehnică) din Viena. De asemenea, l-a însărcinat pe arhitectul Theophil Hansen cu construcţia observatorului din Atena (1845) precum cu planificarea unei universităţi în capitala greacă.

Pentru extinderea Bisericii Greceşti din Viena l-a angajat tot pe arhitectul Teophil Hansen, care îşi desfăşura activitatea la Atena. Colaborarea fructuoasă cu Hansen l-a determinat pe acesta din urmă să se stabilească la Viena, unde a realizat proiectul clădirii Consiliului Imperial din Viena, actuala clădire a Parlamentului Austriei.

La 18 mai 1856, baronul Gheorghe Simeon Sina a murit în vârstă de 74 de ani. A fost căsătorit cu Ecaterina Derra şi a avut un singur fiu, pe care îl boteză după obiceiul strămoşesc, cu numele bunicului, Simeon. Acestuia îi lăsă întreaga avere, evaluată la circa 80 milioane florini.

La moartea sa, statul îi datora 3 milioane fl. După George Simon o stradă a fost denumită, postum, Sinagasse în sectorul vienez 22, Leopoldstadt (1877), mai înainte Jägergasse.

Întemeietorul Casei Sina, cea de-a doua putere financiară la Viena după Banca Rotschild, Gheorghe Sina a servit ca model pentru personajul central din romanul „Omul de Aur” (Aranyaember) al lui Jókai Mór.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: