Simbioza dintre rațiune și sentiment, creier și inimă

de Olga GRIGOROV

 

(prezentare de carte, Săcele – BRAȘOV, 4-6 septembrie 2020)

Doi neîntrecuți „spadasini literari”, Vasile BELE și Florentina DANU, mânuitori abili de slove alese, au reușit să ne unească într-un decor minunat, să luăm parte la o nuntă aparte, să nășim cum se cuvine, minunatul proiect literar, EU – MIRE DE ROUĂ! TU – MIREASĂ DE LACRIMI!, convingându-ne, dacă mai era nevoie, că talentul, imaginația și capacitatea de creație a celor doi poeți, a răspuns așteptărilor și au zămislit prin versuri încărcate cu policromia rezultată din cuvinte bine lucrate și tescuite prin canalele creației poetice urcând pe o nouă treaptă și demonstrând cititorilor că iubirea are atât de multe variante de răspuns, iar canalul cel mai liber de trecere în simfonia muzicii sufletului este poezia. Rezultatul este o paletă largă de imagini realizate cu talent și har liric, lacrimă și rouă, emoții, sentimente, trăiri, natură, anotimpuri, vise, gânduri, preocupări, dezamăgiri, așteptări, speranțe, toate ieșite de sub penița productivă și pătrunzătoare a distinșilor poeți.

În cele 84 de poeme cuprinse în volum, poeților nu le scapă nimic din elementele care compun universul mirific al vieții: om-viață-natură și relația acestora cu puterea divină, cu Dumnezeu, stăpânul și coordonatorul unui complex existențial.

Mă simt fascinată de atmosfera acestui dialog literar, mă emoționează și îmi provoacă o sete spirituală de frumos… Oamenii care scriu poezii sunt speciali! În același timp, o stare de melancolie și bucurie îmi cuprinde sufletul.

Citesc în adevăr când abandonez realitatea cotidiană și mă cufund în atmosfera forței fertilizatoare cu rouă și lacrimă, care creează simbioza dintre stropii blânzi și lumina purificatoare a lor.

Motivul lacrimii redă o armonie îmbibată cu liniște sufletească și împletită cu mii de gânduri ascunse. Dialoghez cu acest text, urmărind firul evenimentelor elucidate cu multă dragoste și trăiri sufletești, care ne emană minuțios mesajul profund al poetei dragi, Florentina Danu, mireasa de lacrimi…

Stările sufletești sunt conturate prin simbolul central al iubirii, răsfrânte peste anotimpuri… aici peste superba paletă a toamnei care înmagazinează sentimente și speranțe, imagini de o frumusețe rară… și-am ales poezia specifică acestui magic anotimp…

EMOȚII DE TOAMNĂ

(autor Florentina Danu)

„Sunt iarăși beată de iubire
Alerg prin frunze-ngălbenite
Plutesc pe nori de fericire
Când mă privești cu atâta drag iubite.
Sunt iarăși plină de speranță
Pășind pe frunzele-adormite
În jur pădurea prinde viață
Când tu mă strângi la pieptul tău iubite.
Sunt iarăși plină de dorință
În mine visele au prins să zboare
Îmi vine totul cu putință
Și-aștept o toamnă viitoare…”, (pag. 85).

Excesul de sentimente, trăiri specifice lacrimilor, le regăsim și în poeziile dedicate naturii, sufletului, singurătății, timpului, gândurilor, dar mai ales meditației.

ÎN ADÂNCUL SUFLETULUI MEU

(autor Florentina Danu)

„În adâncul sufletului meu
s-au cuibărit toate
poveștile de iubire.
Se odihnesc tăcute
lipsite de vlagă
ca niște fantome
țesute din firele albe
ale timpului.
Câteodată fantomele iubirii
se mai trezesc la viață
dar adorm la loc
lipsite de speranță.
În ceasuri de singurătate
fantomele apar și reapar
iar uneori renasc
din vise iar.
Dar gândurile negre
le judecă mereu
și se ascund la loc
în adâncul sufletului meu…” (pag. 76)

Poeta Florentina Danu, înveșmântează viața în culorile curcubeului, transformă visele și iubirea în cuvinte nerostite uneori, răsfrânge muzică divină peste inimi frânte, trimite lumină în noapte printre nori întunecați, se hrănește cu iluzii uneori, vindecă rănile inimii străpunse de ghimpii trandafirilor… cu ce credeți? Cu IUBIRE!

Cum mor durerile? Ne spune Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu… „prin izvor de lacrimi!”… Aici ne spune Florentina…

„Îmi port cu mine, lacrima
Ce doare
Ce râde
Ce alină
Ce se transformă în boabe de rouă!”…

Drept vă spun, mie mi-ar fi plăcut să fiu roua dimineții, și nu lacrimă… să primesc sărutarea primelor raze de soare… dar… asta e. Acest dar l-a primit de la mireasa lui, mirele, prolificul scriitor maramureșean Aurel Vasile BELE, binecuvântat de Domnul cu harul slovelor alese, cu creativitate, echilibru, emoții, sentimente, trăiri intense, viață plină de frumos și multă iubire.

Sensul cuvântului ROUĂ, este descris în cele mai spectaculoase locuri… „pe cămașa unui vis”, „în veșnicia unui gând poleit cu tăcere”, „în anotimpul unei priviri”, „pe obraz de curcubeu rătăcit în gânduri”.

MI TE-AI AȘEZAT ÎN ANOTIMPUL UNEI PRIVIRI…

(autor Vasile BELE)

Mi te-ai așezat în anotimpul unei priviri,
în gândul inimii de rouă,
să-ți fiu…
să-mi fii…
să-i fii lacrima ce curge între gânduri,
să ne fim… iubire pentru o noapte
pentru o noapte de veșnicie!”, pag. 48.

Deschizând Cutia Pandorei, poetul, prin metafore face posibilă evidențierea unor noi aspecte auditive…

FOȘNET DE SALCÂM (1)…

(autor Vasile BELE)

Pictează-mă cu roua dimineții,
îmbie-mă cu lacrimi din foșnetul vântului
sculptează-mă în vânt
fă-mă foșnet de salcâm
și-apoi iar pictează-mă în curcubeu”, (pag. 18).

… aspecte vizuale…

MIRE DE ROUĂ, MIREASĂ DE LACRIMI

(autor Vasile BELE)

„Eu – mire de rouă!
Tu – mireasă de lacrimi, nouă!
Zâmbet de curcubeu”, (pag. 115).
„Lacrimi de soare,
Umbră de stele,
Curcubeu înflorit,
în floare de cireș”

… aspecte spirituale și de iubire…

LACRIMI DE SOARE ȘI UMBRĂ DE STELE…

(autor Vasile BELE)

„Te las aici tezaur sfânt uns cu mir
să-mpodobești acest pământ de rouă
cu trup de lacrimă… cu rouă de foșnet de salcâm
cu miros de căldură cursă dintr-un curcubeu
cu picur de lacrimă… cu ecou de iubire”, pag. 72.

Cu ce ne surprinde poetul Vasile BELE? Cu poeme ce încearcă o penetrare a trecutului prin prezent, înspre viitor, a realităților ce ne înconjoară, care și-ar dori să deseneze un arc peste timpul trăirilor și efectelor lor, imediate cu repere sprijinite pe trecerea amintirilor, ce nasc nostalgii dar și bucurii de o sensibilitate inedită.

Timpul este tot mai lung
Așteptarea este tot mai largă,
cântecul de dor va răsuna ecou unei fericiri
Peste munții plini de verde…
Spectacolul iubirii sincere continuă cu un alt act.
Sincerele iubiri cu lacrimi de rouă…

Nunta a început… darul este cam mic… iubirea să triumfe… Duelul fericirii a pus stăpânire pe nuntași, dornici să petreacă…

Vă felicit pentru minunata nuntă literară, inedită, într-o atmosferă de vis. Vă doresc multă sănătate, bucurii, mult succes și-n alte proiecte deosebite!

Olga Grigorov
Tulcea, septembrie 2020

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: