Misterul clipei

de Valer POPEAN

Misterul clipei mă-nfioară
Atunci când bate-n miez de noapte
Și-n liniștea ce mă-nconjoară
Doar gândul ei se-aude-n șoapte,

Ascuns în timpul care trece
De dragoste răpus, târziu,
Eu mă îmbăt cu apă rece
Doar, doar, iubirea reînvii,

Răpus pe răstigniri florale
Pândind la clipa care vine,
Gustam plăcerile carnale
Mă dizolvam treptat în tine,

Misterul clipei care piere
Mă urmărește, nu se duce
Și-n lumea plină de himere
Mă răstignește iar pe cruce,

Iar clipa care va să vină
Călită-n lupta cu cuvântul,
Nu mi se pare-acum străină
Sigur va trece precum vântul.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: