Se duc anii

de Valer POPEAN

Se-ascunde-n frunză iarăși vara
Și băncile îmbătrânesc,
Iar vântul mângâie vioara
Cu amintiri ce răscolesc

Iar clipele se-ascund în oră
Se tem parcă de rostul lor,
Cu zilele mă prind în horă
Să uit pe veci cuvântul dor,

Simt frigul care mă cuprinde
Secundele se ghemuiesc
Când timpul la piață-și vinde
Din amintiri ce-i prisosesc,

Dispare frunza într-o vară
De teama clipelor târzii,
Dar o aștept la primăvară
Să facem iar din noapte zi,

Se-ascunde vara într-o frunză
Ce-i risipită pe alei
Și parcă fără nici o scuză
Se duc pe rând și anii mei.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: