Un vis îţi desenez

de Irina Lucia MIHALCA

Timpul şi spaţiul ne separă. Prin inimă,
o poartă spre Templul Soarelui am deschis.

– Întâmpini omul
cu lucruri ce nu se pun pe c
ântar,
î
n unele zile eşti porumbel, în altele statuie.

Mereu intrăm în capcanele presărate în cale,
multe avem de parcurs până la a deveni îngeri.
Spinii dezvoltă noi simţuri – nedefinite emoţii –
Spre templul Luminii vom porni,
dacă întind mâna te regăsesc acolo.

Să nu mişcăm lespezile! Ascund
o memorie a durerii –  pove
şti nemuritoare,
ame
ţitoare ca şi traseul labirintului spre lumină.
Cupola lui n-o vom atinge niciodat
ă cu mâna.

Grea sarcina-şi asumă cel ce urneşte o lespede.

Un vis îţi desenez!…    O apă! Ciudat i-e cursul
ş
i fluviul ce te-aşteaptă! Multe ape în drum!

Aşa sunt apele curgătoare urcă, coboară,
line,

repezi, reci, calde…

– În lumea asta visezi
cum timpii tăi nu au timp,
cum alergi după clipe ce se ascund,
cum te bucuri de soarele ce nu-ţi cere nimic,
cum te joci cu umbrele şi niciuna să nu plângă,
cum te bucuri de tine uitându-te şi de jos şi de sus.

 

Du-mă spre răsăritul soarelui lăuntric! Mâine e un alt timp.
Iubirea, o constantă în infinitatea
de lumi paralele, în spaţii şi timpuri oscilatorii!

Trăieşte povestea şi dormi,
Tot ce ne este interzis ne face creatori!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: