de Valer POPEAN
Departe de lumea pierdută-n nisip
Mă simt un sihastru pătruns de mister
Și dacă iubirea aici n-are chip
Eu sunt o romanță-ntre stele și cer,
Departe de clipa în care-am pierdut
Întreg orizontul crescut între noi,
Revăd sentimentul din timpul trecut
Ascuns sub perdeaua de ceață și ploi,
Departe de tine mă simt un străin
Mușcat de năpârca crescută la sân,
Iar timpul se scurge în cupa cu vin
Pe care o beau uitând să rămân,
Departe de timpul păstrat în sertar
Privesc peste lumea ascunsă-n nisip
Și simt cum la umbră de falnic stejar
Iubirea învie, recapătă chip,
Departe de tine mă simt exilat
În clipele strânse de dorul nebun,
Iar sufletul plânge privind resemnat
Sărutul iertării pe buze îți pun.