Irinyi János (Ioan Irimie) – inventatorul chibritului cu fosfor

de Mária BERÉNYI

Irinyi János (Ioan Irimie)
(1817-1895)

În 17 decembrie 1895 a decedat, la Létavértes, Irinyi János (Ioan Irimie), inventatorul chibritului cu fosfor, unchiul lui Iosif Vulcan.

Familia lui Irinyi János e de origine română. A avut un frate pe revoluţionarul Irinyi József şi o soră, Victoria măritată Vulcan, ea era mama lui Iosif Vulcan. Familia Irinyi a trăit în Leta Mare, aici sunt mormintele membrilor familiei.

Irinyi János (1817-1895) s-a dovedit unul dintre cei mai talentaţi chimişti maghiari. A brevetat chibritul silenţios şi neexploziv, obţinând acest efect prin amestecarea fosforului cu dioxid de plumb în loc de cloratul de potasiu folosit anterior. Şi-a vândut invenţia unui producător de chibrituri vienez, iar din suma obţinută a plecat la studii la Universitatea din Berlin, respectiv la Academia din Hoffenheim. Ulterior, întors în Ungaria, a publicat o întreagă serie de articole despre aspectele teoretice şi practice ale chimiei, atrăgând astfel recunoaşterea oamenilor de ştiinţă atât din cercurile germane, cât şi din cercurile maghiare.

În 1840 a depus la Primăria Budapestei o cerere pentru aprobarea utilizării inovaţiei sale referitoare la „beţişoare de chibrit” care la aprindere „nu fac zgomot şi care se pot realiza fără sulf, astfel nici nu miros.” Fabrica s-a dezvoltat repede, producând zilnic jumătate de milion de chibrituri, şi a devenit o concurenţă serioasă pentru fabrica producătorului din Viena.

Irinyi a fost primul care a introdus pe domeniile sale din satul Vértes, cu o suprafaţă de 100 de iugăre, aratul, semănatul şi grăpatul mecanic, folosind ca îngrăşământ cenuşă şi săruri de calciu.

În anul 1849 guvernul revoluţionar al lui Kossuth i-a încredinţat conducerea fabricii de praf de puşcă şi a turnătoriei de tun din Oradea. Nobil maghiar cu sentimente puternice naţionale, Irinyi a participat şi anterior la mişcările revoluţionare, şi se spune că tot el ar fi redactat şi trimis la Pesta cele 12 puncte ale revoluţiei maghiare din 1848, fapt atribuit, ceva mai plauzibil, fratelui său.

După înfrângerea Revoluţiei, Irinyi a fost închis un timp. După eliberare (1850) s-a retras din viaţa politică şi s-a întors la moşia din Vértes ca să „aştepte vremurile bune ale ştiinţei maghiare, când un talent ca al său, şi atâta cultură cât deţine el, nu vor fi date uitării, ci vor fi valorificate în interesul naţiunii şi al patriei” – precum scria unul dintre cronicarii săi.

Din păcate, după cum s-a întâmplat cu mulţi alţi inventatori, şi Irinyi a murit în sărăcie în 1895, după ce şi-a vândut patentul pe o sumă foarte mică de bani. În lumina acelor evenimente tragice provocate de fosforul alb, invenţia lui s-a dovedit însă a fi foarte importantă pentru salvarea multor vieţi şi pentru perfecţionarea produsului pe care îl cunoaştem noi astăzi drept chibrit.

chibrituri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: