Familii și personalități macedoromâne din Pesta (Secolele XVIII-XIX)

de Mária BERÉNYI

ÎN ANII 1840 PROPRIETARII ȘIRULUI DE CASE DIN PARTEA DE EST A PIEȚEI VÖRÖSMARTY DIN BUDAPESTA ERAU ÎN EXCLUSIVITATE MACEDOROMÂNI

În anii 1840 proprietarii şirului de case din partea de est a pieţei Vörösmarty de azi erau în exclusivitate macedoromâni. Casa de pe colţ, de la numărul 2 din piaţa Vörösmarty era proprietatea familiei Mocioni, pe locul casei de la numărul 3, se afla casa lui Gheorghe Sina, la numărul 4, casa lui Anastasie Lepora, la numărul 5 casa lui Constantin Grabovsky, iar în colţ, la numărul 6, casa lui Anastasie Lyka.

Familia Lyka era una dintre familiile macedoromâne cele mai respectabile din Budapesta în secolul al 19-lea. Fondatorul dinastiei, Dumitru Lyka, s-a născut în 1737 la Moscopole. Nu se ştie precis cînd s-a stabilit în Ungaria, dar în 1789 el fusese deja unul dintre semnatarii cererii înaintate de grecii şi macedoromânii din Pesta, pentru a construi o biserică. Şi-a ales soţie tot dintr-o familie macedoromână, pe Iuliana Gojdu, cu treizeci şi unu de ani mai tînără decît el. Cuplul a avut mai mulţi copii, dintre care Anastasie, născut în 1800, a devenit cunoscut om de afaceri, prin negustoria cu piele de care s-a ocupat.

În 1830, Dumitru Anastasie Lyka a devenit cetăţean al oraşului Pesta, iar în 1833, cetăţean al oraşului Buda. Şi-a investit surplusul de capital în special în clădiri, în cartierul Új-Lipótváros (în nordul actualului sector V), iar în 1844 şi-a construit un palat cu trei etaje la colţul pieţei Vörösmarty cu strada Harmincad, după planul renumitului arhitect Hild József.

În jurul anilor 1870, puţin a lipsit ca piaţa încadrată de aceste clădiri să primească numele lui Anastasie Lyka. Bogatul macedoromân a observat că numele locului – Szinház Tér (Piaţa Teatrului) – nu mai era actual, pentru că teatrul german din Pesta, care se afla cîndva în partea dinspre Dunăre a acestei pieţe, arsese în 1847, iar în 1856 chiar şi ultimele pietre de fundaţie ale teatrului fuseseră evacuate. Însă vechea denumire a locului s-a mai păstrat un timp, din respect şi ca amintire a prestigioasei clădiri istorice. În aceste condiţii, cererea de schimbare a denumirii pieţei trebuia să fie foarte bine argumentată. Anastasie Lyka şi-a motivat iniţial cererea spunînd că palatul său domină piaţa. Pentru a da o mai mare prestanţă propunerii sale, a oferit o sumă apreciabilă în eventualitatea afişării numelui său şi pe tăbliţele de marcaj ale străzii. Norocul însă nu a fost de partea lui, deoarece, odată cu cererea sa, a sosit la primărie şi vestea naşterii fiicei împăratului Franz Iosif, botezată Gizella, după numele primei regine a Ungariei. Iar pentru a reacţiona cum se cuvine la o astfel de onoare, în Ungaria s-a hotărît botezarea unei pieţe publice cu numele prinţesei Gizella. Piaţa Teatrului a devenit astfel Piaţa Gizella, ca, după 1920, să i se schimbe din nou denumirea, cu numele lui Vörösmarty.

Anastasie Lyka a murit în 1871, lăsînd moştenire urmaşilor săi cincisprezece imobile în Pesta. El însuşi, precum şi familia sa, au subvenţionat multe evenimente culturale româneşti şi au acordat deseori ajutor financiar studenţilor români care învăţau în capitala Ungariei.

(Secvențe din cartea „Poveştile caselor. Români în Buda şi în Pesta” a autoarei Mária Berényi)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: