Satul…

de Mioara ARDIELEANU

Toaca bate!
Prin vâlcele
Mii de stele,
Agățate de scaieți,
Tremur toate,
Însetate
De dorințele trupești…
De la stână se porniră-n vuiet
Lin, nevăzutele tălăngi…
Doina-n sunete prelungi,
Tot cuprinde între rugi,
Între trestii, între murmure
Îndelungi, satul adormit
Pe creastă, cu povești
Cu poverile trupești…. 

Iese fum din plita veche
Șuierând lângă timpul nepereche
Iar pe gardul cu ulcele,
Un cucoș crestat, frumos,
Dă de știre în sat, la Moș,
C-a trecut iarăși o clipă
Nevăzută prin grădină
Ori pe prispa de odihnă…

Luna piere-n cerc de nouri,
Iar un muget de la bouri
Doar răsună în ecouri,
Îngheţând pe gârlă sloiuri.

Lăcrimând, maica bătrână
Îşi agaţă într-o bârnă
O pestelcă peticită,
Ca o candelă s-aprindă.

Murmur, ruga caldă
Când tăcerea dorul scaldă
Şi-ntr-un colţ pe cer hazliu,
Răsărit-a Carul Mare
Să aprindă între altare
Focul viu.
Toaca bate şi-i pustiu!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: