Suflet mascat

de Mihai EPLI

sufletul meu
e o poartă,
o cheie

tu deţii
în mâna ta
inima tandră
lumina din tine.

o parte e cerul,
alta pământul –
lacrimile măslinii
adâncul,
oglinda ochilor tăi –
strălucirea din mine,
din tine
din tristul univers.

mi-e dor –
simt eterna,
măcinanta
melancolie –
adânca melancolie
selenară.

mi-e dor
de acel chip,
acea strălucire –
lumina din tine.
mângâierea ta
pe faţa mea –
inima ta
e orologiul sihastru
din viaţa mea.

Poezia este publicată în volumul autorului: Mihai Epli, „Lacunele luminii”, Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, 2020, p. 15-16.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: