Mihai Eminescu – mesager al revistei „Biblioteca Românească”

Selecție text de Mária BERÉNYI

Eminescu a dat de primul număr al revistei „Biblioteca românească” redactată de macedoromânul Zaharia Carcalechi și editată la Tipografia din Buda. Poetul a fost impresionat de comunitatea macedoromânilor din Pesta, și a scris acest articol care a apărut și în Timpul.

Mihai Eminescu: DARE DE SAMĂ DESPRE MIŞCAREA LITERARĂ A ROMÂNILOR ÎN ANUL 1819

Avem înaintea noastră un volum dintr-un fel de revistă românească, din anul 1820, numită „Biblioteca”. Acest mănunchi conţine sub titlul „izvodul cărţii” o dare de samă despre mişcarea spirituală a românilor în anul 1819. Reproducem următoarele:

Cei ce din[tru] dragostea cea negrăită şi din rîvna cea fără de asemănare cătră folosul şi luminarea naţionului românesc nu au întîrziat a tălmăci şi tipări cărţi folositoare în limba acestui naţion, în anul trecut:

Preacinstitul părinte protopop Petru Maior de Dicio Sînmartin, crăiesc revizor, au dat la lumină Telemachu tălmăcit din limba italienească, cum şi Orthografia română, de sine făcută, întru care învaţă cum are a se scrie româneşte cu strămoşeştele slove latine. La aceste au adaos un Dialog pentru începutul limbei româneşti, întru care [le] vădeşte că limba românească e mai veche nu mai decît cea frîncească şi spaniolească, ci şi decît cea italienească de acum; ba şi decît cea latină, ce iaste în cărţi şi cum că aceasta din limba românească ce o vorbea poporul român cel vechi au luat începutul său.

Preacinstitul şi cucernicul ieromonah Efrosin Dimitrie Poteca, învăţătorul şcoalelor domneşti, au dat la lumină „Mai înainte gătire spre cunoştinţa de D-zeu”, ce au aurite cuvinte grăieşte adevărul întru înaintea cuvîntării (?) tălmăcite din limba grecească.

Mult prea învăţatul şi de bun neam născutul postelnic Alexandru Beldiman au dat la lumină tragedia lui Orest în stihuri şi Moartea lui Avel, tălmăcită din limba franţozească, cum şi pe Omer îl are tălmăcit şi preste scurtă vreme îl va da la lumină, cum şi pe Numa Pompilie.

Onoratul dumnealui Naum Petrovici, case-perţeptor la mărita deputăţie a fundusului şcoalelor româneşti, sîrbeşti şi greceşti, au dat la lumină Methodica şi Pedagogia din limba nemţească; carele şi acum se gată a da mai multe alte cărţi folositoare la tipari.

Cinstitul şi cu adevărat cultivirei româneşti rîvnitoriu dumnealui Nicola Niclau au dat la lumină Plutarch nou în două părţi tălmăcit din limba nemţească etc. Cinstitul cliric Vasile Ghergheli de Ciocolici au dat la lumină o carte chemată Omul de lume.

Între „mult prea învăţaţii şi de bun neam născuţii” boieri moldoveni care se ocupă cu literatura şi traduc cărţi în româneşte, dar nu tipăriseră nimica în anul 1819, se citează marele vornic Mihai Murza, marele vornic Constantin Conachi, marele spatari Iordache Băluşcă, marele vornic Şerban Negel; iar între protectorii literaturii româneşti se citează căminarul Enache Dann, Mihail Grigorie Suţu V V, mitropolitul Veniamin Gherasim, episcop de Roman.

În Valahia: Alexandru Suţu V V. şi mitropolitul Dionisie. Afară de aceea se notează cum că, pentru „folosul de obşte”, mitropolitul a trimis în Italia pe părintele Eufrosin Poteca cu alţi trei tineri români ca să înveţe cele mai multe învăţături, întorcîndu-se să dea rodul cel mai bun patriei. „Ba şi şcoale mari naţionale româneşti s-au făcut, întru care se învaţă: Cuvîntarea de D-zeu, filozofia, retorica, metodica, poezia şi altele”. Pentru înfrumuseţarea cîntărilor bisericeşti şi lesnirea meşteşugirei acestor cîntări s-au trimis la Buda dascălii româneşti de muzică Macarie Ieromonahul şi Nil Nicolae Poponea, ca să tipărească într-o tipografie de acolo cărţile de muzică alcătuite de ei în limba românească. – Un boier, anume Gheorghe Oprian, dă un leu la sută din tot venitul său pentru tipărirea cărţilor.

Ciudat rol joacă în această dezvoltare „românii din Makedonia, ce lăcuiesc sub stăpînirea crăimei Ungariei”. Deşi n-au fost dedaţi a citi româneşte, totuşi cumpără cărţi sau ajută la tipărirea lor. Ei îşi aduc în biserica din Pesta un preot român din Banat, care asemenea e traducător de cărţi, căci se zice că el va publica un op intitulat Teofron. Tot de români macedoneni, între care se află şi „filozofi întregi” se numără prea învăţatul Dimitrie Darvar (din Viena), „carele mai multe cărţi au dat la lumină în limba grecească”. Emanoil Ghica de Dejanfalva (tot român) ajută tipărirea unui lexicon sîrbesc, Simeon Gheorghe Sina cumpără cărţi româneşti pe sama tinerimii din satele sale. Constantin Ghica, Zenobie Pop, în fine Mihail Boiagi (cunoscutul actor al gramaticei macedoromâne) care scrie o carte numită Lumea închipuită (Orbis pictus). Ar fi interesant de-a şti dacă Boiagi n-a scris cumva această carte în dialectul macedonean chiar. Teodor Tyrca dă 5000 fl. Ajutori pentru tipărirea lexiconului sîrbesc. Tot între macedo-români se găsesc oameni care întreţin tineri români cu „hrană, îmbrăcăminte şi ajutorinţă” la şcoalele superioare din Pesta. Ei sînt fraţi şi se numesc Atanasie şi Constantin Grabovschi. Cel puţin 50 de familii macedormâne se văd interesîndu-se de dezvoltarea culturei româneşti.

(Convorbiri literare, 4 iulie 1876)

Rareșa Eminovici

* Rareșa Eminovici
din Cosinzeana, nr. 26, 1914.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: