Cea mai bună cale pentru a fi un bun american este să rămâi un bun român

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Americanii despre români, în 1926: „Cea mai bună cale pentru a fi un bun american este să rămâi un bun român”.

Problema păstrării etniei române, a limbii române, a credinţelor şi datinilor româneşti a românilor plecaţi şi stabiliţi temporar sau definitiv în alte ţări este astăzi deosebit de dramatică. Am aflat, de exemplu, că sunt acum în unele ţări români care nu-şi mai învaţă copiii româneşte, ceea ce pentru mine este o tragedie a neamului nostru. Să vedem, însă, cum erau identificaţi şi văzuţi românii din Statele Unite ale Americii în perioada interbelică.

La solicitarea directorului ziarului „America” din SUA, George Stănculescu, mai multe personalităţi ale vieţii politice, administrative, cultural-ştiinţifice şi artistice americane, în 1926, au răspuns la întrebarea: „În ce formă pot fi americanii de origine română de cel mai mare folos ţării lor adoptive”, adică Statelor Unite. Ceea ce ne interesează din răspunsurile lor este însă percepţia americanului despre români şi istoria lor. Unele afirmaţii sunt revelatoare prin gradul înalt de apreciere a acestor personalităţi faţă de neamul românesc şi trecutul plin de încercări al acestuia.

Iată ce spunea T. Tileston Wells, doctor în litere din New-York:

„Scumpe Domnule,

Mă întrebaţi «Cum pot fi americanii de origine română de cel mai mare folos ţării lor adoptive?». Răspunsul meu este că americanii de origine română nu pot fi de mai mare serviciu în noua lor casă decât purtând veşnic în cuget virtuţile măreţei lor ginte (than by bearing ever in mind the virtues of their great race), care le-a dat putinţa să reziste tuturor descurajărilor de veacuri de oprimări fără a-şi pierde curajul, speranţa ori conştiinţa gintei, astfel că după toţi aceşti ani de dureri şi suferinţi, au fost în stare să câştige, cu nespus sacrificiu de sânge al vieţilor lor fii, libertatea, unitatea naţională şi ţara Daciei. Dacă ei fac numai pe jumătate din cât au făcut dincolo străbunii şi fraţii lor, vor fi printre cele mai folositoare şi mai bune dintre noile elemente ale ţării acesteia”.

Mary Pickford

Frumoasa actriţă Mary Pickford le spunea românilor americani să fie credincioşi cu ei înşişi pentru că numai astfel vor fi credincioşi ţării lor, oriunde se vor găsi. Deci, să nu se piardă în noua lume,k să-şi păstreze personalitatea şi ţinuta morală în noua patrie.

Fostul ministru de război, avocatul din Cleveland, Newton Bakers, spunea: „Americanii de naştere română pot servi cât se poate de bine America şi steagul ei amintindu-şi învăţătura pe care le-o dă poziţia şi istoria pământului în care s-au născut şi ajutând să creeze între concetăţenii lor din America aprecierea frumosului şi valoarea efortului în cooperare şi bună înţelegere internaţională, astfel ca pacea lumii să poată fi păstrată iar lucrurile cele mai înalte şi mai fine ale civilizaţiei să aibă şansa de a creşte şi de a se maturiza, scutite de ameninţarea şi costul războiului”.

Primarul oraşului Akron, statul Ohio, D.C. Rybolt, spunea printre altele: „Românii sunt cunoscuţi de multă vreme pentru interesul şi abilitatea lor atât de a aprecia, cât şi de a crea bucurii de artă. Îmi pare că încurajarea acestui talent firesc între români ar ajuta foarte mult în direcţia de a-i face chiar şi mai folositori ţării lor adoptive”.

Referire la trecutul demn şi eroic al românilor face şi Carl T. Robertson – redactor asociat al ziarului „Cleveland Plain Dealer”. El spunea: „America nu uită rolul eroic jucat de România în războiul lumii [Primul Război Mondial], iar americanii cugetători înţeleg că finala campaniei a României contra germanilor a contribuit foarte mult la triumful final al aliaţilor. Datorită faptului acestuia, datorită marelui sacrificiu făcut de naţiunea română pentru cauza comună, datorită înaltului nivel de caracter al românilor în America, e just ca toţi americanii că dea un respect deosebit idealurilor şi tradiţiilor româneşti şi să încurajeze ceea ce ar da românilor americani putinţa să se bucure de ele”.

Nicolai Sokoloff – dirijorul orchestrei din Cleveland afirma cu simpatie că muzica este „moştenirea firească a românului”. „Din naştere, prin instruire, prin tradiţie, el este un iubitor la muzicii bune (…) România poate fi mândră de renumele ei ca ţară iubitoare de muzică, iar românii din America au ce urma ca moştenire”.

Scriitorul H. Bercovici le-a transmis astfel românilor americani: „Cea mai bună cale pentru a fi un bun american este să rămâi un bun român”.

Din acest sondaj reiese că, atunci, în conştiinţa americană, naţiunea română era apreciată la justa ei valoare, trecutul românesc şi jertfele lui erau cunoscute şi respectate şi se urmărea o prietenie sinceră între SUA şi România. Aveam şi o bună propagandă făcută atât de genii ca Enescu şi Brâncuşi, cât şi de conaţionalii plecaţi în America, iar simpatiile pentru români şi România se găseau astfel în mai toate cercurile vieţii publice americane.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: