cea mai frumoasă călătorie. desprinderea de trup

de Irina Lucia MIHALCA

strângi versul meu în cupa din care beau zeii.
zile şi nopţi am băut asta.
un ocean adunat din atâtea picături de da şi de nu.
 

visezi la un zâmbet floral. aştepţi primăvara
care să-ţi cicatrizeze gândurile.

în care deltă, unde-i adevărul din trestiile zvelte?
mă viscoleşte tăcerea ta asurzitoare.

mi-e frig.
eliberează-te de tot.
alungă norii.
 

sunt floarea ta albă – copilul care se bucură
de emoţiile ce-i curg în adânc.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: