UNIVERSUM. Antologie de literatură contemporană. Autori români de pretutindeni, vol. 2

(recenzie)

de Vasile BELE

„UNIVERSUM” – Antologie de literatură contemporană. Autori români de pretutindeni, vol. 2, a apărut în condiții excepționale la Editura GLOBART UNIVERSUM, Montreal, Canada, 2020, ISBN 978-1-7773321-3-6 (softcover) – 978-1-7773321-8-1 (e-book), pag. 400, în care sunt antologați un număr de 46 de scriitori, poeți, prozatori.

Volumul are și un motto: „Sensul existenței și datoria fiecărui om este creația”, care aparține lui Mircea Eliade, pag. 3, iar pe coperta 4, (spate), senior editorul și coordonatorul acestei antologii – johnny ciatlos deak, scrie: „un univers de culori și de miresme unice, impregnat în creațiile de excepție ale autorilor a dat naștere acestui buchet sublim, ce poartă numele universum”.

„Antologia UNIVERSUM cuprinde, în cinci volume, creațiile literare cu tematică universală ale scriitorilor români aflați în diverse colțuri ale lumii, care și-au manifestat dorința de a participa. În aceste volume sunt cuprinse creații literare diverse îmbogățind astfel vastul univers al literaturii române contemporane. Doresc să subliniez importanța și avantajele participării autorilor la o antologie cu tematică universală spre satisfacția și deliciul cititorului care va beneficia de o lectură plăcută și diversificată, cutreierând paginile acestui 《florilegium》”, pag. 4, afirmă, perfect adevărat, în CUVÂNTUL EDITORULUI, Johnny CIATLOS DEAK.

Am achiesat acestei idei culturale, acestui amplu proiect cultural, exact din același motiv/principiu, vorba editorului, „Fiind un instrument cu un ecou puternic în promovarea noilor talente, editurile numesc antologiile printre cele mai influente cărți cu un impact major din istoria literară modernă. Dacă analizăm impactul, vom constata faptul că șansele de afirmare ale tinerilor talentați, cu vocație de scriitor, se măresc considerabil participând la antologii alături de scriitori consacrați, iar ascensiunea și succesul vor fi posibil de realizat mult mai rapid decât prin utilizarea publicării individuale. Deloc de neglijat este aspectul creării de legături între autorii participanți la o antologie de fraternitate sau uniune oferind tinerelor talente o experiență benefică în debutul carierei scriitoricești”, pag. 5.

Volumul debutează cu:

– NINA LAVRIC, poetă, născută în Moldova de peste Prut, raionul Cantemir, actualmente în Geneva, Elveția, (pag. 6-11)…

„Râdea seninul cu rouă,
Într-un târziu zăpăcit,
Clipa despica în două,
Un orizont răvășit”, poemul RÂDEA SENINUL, pag. 9.

– EUGENIA MIHU, pag. 12-21, ne surprinde cu un crâmpei de poeme. O strofă din poezia – LACRIMĂ DE CEARĂ SFÂNTĂ, pag. 21,

„De-atâta drag și-atâta jale m-aș transforma într-un izvor
Și-aș susura, doinind, spre vale, ca lacrimile unui nor,
Ce își prăvale, răcorind, sărutul ploilor de vară,
Pe pieptul, mugur înflorind, pe glezna-lujer, de fecioară”.

– VICTORIA FURCOIU, pag. 22-33, cu o intensă activitate literară – „autor de cărți pentru copii”, „o carte de poezii religioase”, pag. 22, cărți de versuri, multe dintre ele reeditate, revizuite și cu adăugiri ulterioare. Munca în plan literar, a fost încununată de premii și diplome – o răsplată pe deplin meritată. Aici, în această antologie ne surprinde cu poeziile: „CUM AM PUTEA?” și un scurt fragment dintr-un „teatru pentru copii”.

– ANGELA MIHAI, pag. 36-43, „începe să scrie poezie în anul 2013, publicând în același an mai întâi în mediul virtual unde devine rapid apreciată”, pag. 35, obținând de-a lungul activității literare, numeroase premii și diplome, propune pentru întâlnirea cu cititorii, un grupaj de poezii, printre care și ULTIMUL AZI, din care voi cita o strofă:

„Prin nopțile adânci urzi-voi doruri grele,
Printre dureri opuse să le țes,
Din lacrimi negre, șiruri de mărgele,
Să pot jeli-n târziu, ce-ntâi n-am înțeles”, pag. 39.

– VASILICA GRIGORAȘ, pag. 44-51, „a lucrat câțiva ani în învățământ, apoi ca bibliotecar”, pag. 45. Dovedește o bogată activitate literară, prin numeroasele apariții editoriale, iar aici în antologie, propune un fragment dintr-o proză „COPACUL DIN INIMĂ”, cu un citat-motto din Robert Brault. Apare în antologii și volume colective, publică în reviste și i se fac referințe critice de către importanți oameni ai literaturii române, printre care amintesc: Cezarina Adamescu, Daniel Luca, Dan Plăeșu, Ana Urma, Ben Todică, Ioan Miclău.

„Să hrănim și să udăm pomul vieții noastre la rădăcină cu sfânta împărtășanie (trupul și sângele Domnului) doar atunci seva lui va ajunge în ADN-ul sufletului nostru și va produce mutații profunde”, pag. 51.

– EMILIA AMARIEI, pag. 52- 59, o bună și valoroasă prietenă, născută în Borca (NT), și stabilită în Idicel-Mureș, propune un fragment din romanul FLAVIA și poezii.

„Bat cuie-n cer, să leg de veșnicie,
Tărâmul nesfârșitei suferinți,
Bat cuie în tăceri și-n nebunie
Și-i răstignesc în versul meu pe sfinți…”, pag. 59, BAT CUIE…

– ANIȘOARA LAURA MUSTEȚIU, pag. 60-65, stabilită în Sydney, dar născută în ,,orașul florilor”, Timișoara, vine cu tolba plină de poezii. De remarcat este ARDEALUL DIN INIMA MEA, pag. 65,

„Există un loc unde au trăit bunicii mei,
Unde acum se odihnesc părinții mei,
Ardealul meu, acuma vreau să-ți șoptesc,
Vorbe de duh, să-ți spun cât te iubesc”, pag. 65.

– ANGELA RÎNJEA, pag. 66-75, cea care ne mărturisește că: „dragostea pentru scris se afla sădită dintotdeauna undeva, în adâncul ființei mele, crescută pe plaiuri de dor, la poalele Muntelui de sare, pe Valea Slănicului, o Vale a Fericirii, a Copilăriei veșnice, unde lăstunii sufletului și-au deschis aripile spre lume, într-o rezonanță sublimă, prin Cuvânt de Poem”, pag. 67. Câteva zeci de apariții editoriale în volum personal, prezentă în antologii colective, colaborări cu reviste de mare importanță și prestanță literară – Dacia Literară, Convorbiri Literare, Climate Literare sau Ĺiteratură și Artă din Chișinău – mă îndreptățesc să afirm că AURELIA RÎNJEA, este un om de litere complex și complet. În acest volum ne aduce poemele din sufletul plin de bunătate și frumusețe. Iată puterea exemplului, în poem REGĂSIRE, pag. 75,

„Poezia Lumii m-a ademenit
Când aveam patru anișori
Mă iscodea cu povești
Într-o iarnă bătrână
Poteca din pașii mei mărunți
Mi-a promis o steluță
La gâtul metaforei
Pe care atunci n-o înțelegeam
Vâlvătaia căutării creștea
Prunii erau copți
La fel și cuvintele
Pășeam pe urmele ei
Pierzându-mă pentru a mă regăsi”.

– VALER POPEAN – FIE IERTAT!, pag. 76-85, nu a mai apucat să se bucure! Îmi povestea despre această antologie cu atâta drag, cu atâta prietenie. La sfatul lui am trimis și eu material. Regret, că azi, poetul Valer Popean, nu mai este printre noi, dar va fi prezent în discuțiile noastre, și astfel va fi printre noi. Drum lin printre stele, prieten drag. Azi, îți dau cele mai frumoase vești, pe care le așteptai cu mult interes și dragoste. Azi, scriu și citesc despre tine, om minunat!

Ai lăsat macii plângând! Și ai plecat „DEPARTE DE TINE”, pag. 81,

„Departe de clipa în care-am pierdut,
Întreg orizontul crescut între noi,
Revăd sentimentul din timpul trecut,
Ascuns sub perdeaua de ceață și ploi”.

DRUM LIN… parcă anticipai plecarea-ți, zic, citindu-ți poemul URCARE ÎN LUMINĂ, pag. 85,

„Cum ar fi negrul luminând în noapte
Și timpul fără clipele din noi,
Voi asculta plângând a tale șoapte,
Urcând înspre lumină din noroi”.

– SANDU CHIVA, pag. 86- 95, recunoaște că, „de mic copil am fost vrăjit de poezie… semăna cu o melodie interpretată de cineva fără a fi acompaniat de instrumente”, pag. 87, iar în acest volum ne dăruie câteva poezii. Dintre toate, am ales poemul SUNT UN ROMANTIC INCURABIL, pag. 89-90, din care vă ofer un foarte scurt semnal:

„Sunt un romantic incurabil,
Un om mereu îndrăgostit,
Sunt cetățeanul caritabil,
La toți iubirea o transmit.
(prima strofă)

…

Sunt un romantic incurabil,
Îmi place orice floare-n lume,
Doar de un lucru sunt incapabil,
Ca să iubesc, una anume!”, (ultima strofă).

– REBECA CHIRILĂ, pag. 96-103, născută la Oradea, absolventă a Facultății de Litere din Oradea, are drept pasiuni – literatura și arta, debutează literar în Revista de sociolingvistică, în 2018, „iar debutul poetic a fost realizat în revista POEZII PENTRU SUFLETUL MEU, nr. 3/2020”, pag. 97 și propune pentru a fi antologat, un articol – DESPRE ORBITOR, „opera cea mai izbutită a lui Mircea Cărtărescu, atingând o siguranță nemărginită a eului proiectat în literatură”, pag. 99.

– ANA VĂCĂRAȘU, pag. 104-113, născută în județul Iași, cu lucrări proprii și participări în publicații literare, cu o lirică modernă, actuală și principială. Propune DE LA SUFLET LA VERS, pag. 107-108, UN VERS CUMINTE, pag. 108. Ne dăruiește PECETE DE NEMURIRE, pag. 109-110, având unele DILEME, pag. 111, „certându-se” cu inima:

„Nu mai țipa, că nimeni nu te-ascultă,
nu căuta răspuns la orice întrebare,
învață-te să rabzi ca piatra cea tăcută,
când cei ce trec, o calcă în picioare”, TU, INIMĂ, pag. 113.

– VIOLETA IULIANA SAVA, pag. 114-119, propune o serie de întrebări, pentru a primi răspuns, SPUNE-MI, DE CE?, pag. 117,

„Spune-mi de ce, inima bate așa tare?
…, luna pe cer strălucește?
…,noaptea cu mine vorbește?
…, vântul adie încet?
…, simt un fior în piept?”.

– VALENTINA PETRARU, pag. 120-127, scrie „primele poezii în clasa a VII-a, apoi ca orice adolescent, în liceu”, pag. 121, propune poezii interesante și cu mesaj liric aparte. Se simte vrăjită de mare, dar TRECÂND PRIN ANOTIMPURI, pag.125, întâlnindu-se cu REGINA NOPȚII, pag. 124, iubește și admiră CONTRASTELE VIEȚII, pag. 126, și FLORILE VERII, pag. 127,

„Și crinii cu albe potire,
Pline de rouă și safire,
Străjuiesc răzoarele în zori,
Ca niște împărați printre flori”.

– MIOARA BACIU, pag. 128- 135, o colaboratoare desăvârșită, talentată și foarte pricepută în proiecte literare. Am scris despre lirica Mioarei Baciu, am colaborat extraordinar, la proiecte colective, și chiar mă bucur că facem parte din antologia Universum. Poezia are un impact emoțional puternic, iar acest lucru este o dovadă clară a iubirii tale pentru poezie și literatură. Superbă poezia ȘI, IATĂ, AZI, MĂ-NTORC LA TINE, MAMĂ, pag. 132-133, o poezie de suflet pentru oameni de suflet. (dacă aș putea aș oferi, aici, întregul poem, într-atât de drag mi-i!):

„Cu ochii umezi, ca o căprioară,
Cu umeri gârboviți de soartă,
Suspini pe prispa de la țară,
Că nu auzi bătând la poartă…
(…)

Cu-obrazul cald, lipit de geamuri,
Privirea lungă, dusă-n alte vremi,
Mai speri, prin sinuoase gânduri,
Copiii să îți mai alunge din temeri.
(…)

Tu ești minunea care-mi umple viața,
Ești vie flacără, ce-mi întreține visul,
Copiii mei îți vor urma mereu povața,
De a-și trăi cu demnitate necuprinsul”.

– GAROFIȚA JIANU, pag. 136-143, născută într-o zodie norocoasă, chiar în ziua când se serba iubirea. Garofița JIANU, este un om puternic. Este un promotor cultural de anvergură. Organizează evenimente literare de amploare, organizează tabere de creație literară… Cărțile publicate în nume personal sau în nume colectiv, dovedesc iubirea pe care ne-o dăruie necondiționat. În rest tăcere și… poezie, căci, DRAGOSTEA NU MINTE, pag. 142:

„Nu mă înspăimântă moartea, într-o zi tot va veni,
Dar nu pot, concepe viața, fără să te pot privi!
Nu mă crede, dar ascultă, vocea inimii-ți șoptește,
Ține-o lângă tine, strâns, e a ta și te iubește!”, pag. 142.

– VASILICA MITREA, pag. 144-149, „președinta L.S.R., filiala Dobrogea, director la revista Metafora”, pag. 145. O scriitoare sensibilă, de o finețe pe care nu o poți uita, sau prea greu reda în cuvinte. Felicitări dragă prietenă VASILICA MITREA, pentru acest APUS DE SOARE LA MALUL MĂRII (fragment), oferit și dăruit din inimă.

– FLORENTINA DANU, pag. 150-155, cea care ne mărturisește că: „a început să scrie cu mult timp în urmă, când încă se afla pe băncile școlii, totul a păstrat pentru ea și pentru prieteni, apoi a deschis timid poarta spre Împărăția scrisului, împărtășit în alt mod și spre mai multe suflete”, pag. 151. Florentina DANU, un promotor cultural vrednic de toată lauda și măreția, pe care ni-l dăruie Dumnezeu. Curajul și forța ei, talentul și harul primit încă de la naștere, fac din poeta Florentina Danu – un „poet-exemplu”, de urmat. Am colaborat în plan literar, extraordinar! Am făcut „parteneriat” literar, am participat la proiectele literare inițiate de poetă, ba chiar am antrenat și pe alții, pentru a se afilia ideii și proiectelor inițiate de Florentina DANU. Nu de puține m-am întrebat (pe bună dreptate!), de unde are atâta putere și energie această poetă? Poate fi și acesta un posibil răspuns – din frumosul său pe care ni-l dăruie, Bunul și Dreptul Dumnezeu îi dă înmiit, înapoi. Am ales, întâmplător, poezia RENASC ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ CU TINE, pag. 155:

„Stau pe oglinda apei
Ca o floare misterioasă
Cu o frunză cât o palmă de suflet
Culoarea mea e uneori albă
Alteori roz
Iar iubirea mă schimbă
De la galben la bronz…”.

– LUDMILA MACIUGA, pag. 156-165, „originară din Chișinău, Republica Moldova”, pag. 157, „pasionată de picătură și poezie”, are o bogată și laborioasă activitate literară – apariții în volum de autor, în antologii colective. Munca în plan literar i-a fost apreciată și, în consecință, premiată cu diplome, certificate sau mențiuni. Lirica Ludmilei Maciuga, este de substanță, prezintă mesaj și sens, prezintă un interes literar aparte. Printre altele, zice poeta, POATE, TE-AI ÎNTREBAT, (pag. 161), de ce SUNTEM CREAȚI DE IUBIRE, (pag. 160), dar să nu îți pierzi niciodată ÎNCREDEREA, (pag.163-164), căci:

„Încrederea nu este materială.
În singura zi, n-o construiești,
Valoarea scumpă, devine ideală,
Cu sufletul, treptat ai s-o simțești”.

– LILIANA BADEA CÂRSTEA, pag. 166-171, născută la Târgoviște, jud. Dâmbovița, în prezent inginer IT, debutează în anul 2010 cu volum de versuri. Urmează alte volume, inclusiv apariții în antologii colective.

„A mai căzut o frunză din pomul meu albastru
Și ramul vechi se-apleacă cu gândul tremurat.
Sunt multe zile-n urmă și multe anotimpuri,
Trecute prin coroana albită peste veac”, pag. 170.

– LHANA ROMA NOVA, pag. 172-183, o prietenă virtuală, de ceva vreme, (poate 1-2 ani!), pe care chiar aș vrea să o cunosc personal. Veni-va și vremea asta, zic eu! Inițiază proiecte literare de anvergură, redactor ASCIOR și Revista VIAȚA SPIRITUALĂ, de această dată ne surprinde cu poezie religioasă – SLUJITOAREA DOMNULUI, MARIA, în 7 Cânturi:

„Rugăciune: 《Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-Te pentru noi păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre. Amin!》”, pag. 182.

– KESSY ELLYS NYCOLLAS, pag. 184-193, stabilită în Petroșani, debutează în anul 2016, cu volumele de poezie – TOATE IUBIRILE MOR și DANA, ÎNGERUL MEU. Iubește arta și cultura. Se dedică în totalitate evenimentelor literare, atunci când i se cere acest lucru. Participă la expoziții, lansări de carte/reviste, publică în volum de autor sau colectiv, iar acestea adunate i-au dat satisfacția unor premii, diplome, trofee, cupe. În acest volum propune poeme, dintr-un volum aflat în pregătire:

„Cine sunt eu? Ce misiune am de-ndeplinit?
Ce caut pe aici? De ce-am venit?
Privesc în jur și nu mai înțeleg,
Ce cale aș putea să mai aleg?
Ce hotărâre aș putea să iau?
În calea altora să nu mai stau?”, MĂ ÎNTREB, pag.190.

– IOANA CONDURARU, pag. 194-201), afirmă: „de mică s-a născut o mare dorință de a scrie versuri”, pag. 195. Publică în volum de autor, în antologii, în reviste literare. S-a întâlnit cu O FRUNZĂ TRISTĂ, (pag. 196), a făcut PAȘI PE NISIP, (pag. 199) și a admirat cum A DAT ÎN FLOARE LILIACUL, (pag. 200-201):

„A dat în floare liliacul
Și iată, tinde către cer
Voind să fure tot albastrul,
Când el e însuși giuvaer”.

– DORINA OMOTA, pag. 202-213, debutează în 2014, cu volumul de versuri: LACRIMI, PETALE ȘI SPINI. Ne sfătuiește SĂ NU UCIDEȚI FERICIREA…

„Să nu ucideți fericirea
Când nori de jale vă-nsoțesc.
Luați în palme strălucirea
Din timpul ei dumnezeiesc”, pag. 207.

– RADU NECULAI, pag. 214-221, ofițer al Armatei Române, ne spune că: „am început să public poezie și reportaje în ziarele și revistele militare din vremea respectivă. I-am cunoscut pe N. Stănescu, M. Sorescu și A. Păunescu”, pag. 215. Scrie din dragoste de țară, din dragoste pentru poezie, dar „nu am scos un volum de poezie”, pag. 216.

Iată, „un gram” din lirica acestuia, prin poemul – IUBITO…, (pag. 219):

„În noaptea asta
Îmi faci bagaj din iubire,
Tăcută
E vremea ca mine,
Eu vreau
Privirea să-mi satur
Cu tine,
Strident
S-aud un cântec în gară,
Îmbrățișat,
Eu vreau să dorm.
În noaptea asta cu tine…”.

– VASILE BELE, pag. 222-233. Mă bucur că fac parte din acest minunat proiect, alături de alți prieteni poeți, scriitori, prozatori. Felicit colectivul de coordonare, echipa ce a lucrat la această impresionantă antologie, la realizarea ei în condiții ireproșabile. Mă bucur că numele meu, că poeziile mele sunt la loc de cinste, purtate pe drumuri literare, prin lumea largă, Editura Globart dându-ne această oportunitate. Felicitări tuturor celor au crezut în frumusețea și viața acestui proiect, de maximă importanță istorică, pentru cei ce sunt, pentru cei ce vin.

– TEODORA DUMITRU, pag. 234-241, mărturisindu-ne: „încă din clasele primare am început să scriu, pentru mine, mici poezioare pe care le-am păstrat de-a lungul timpului într-un carnețel secret al meu! (…) Am continuat să scriu pentru mine, fiind micul meu secret pe care nu voiam să îl împart cu nimeni. (…) Am continuat să scriu despre iubire, despre momente din viață, frumoase sau mai puțin frumoase, pentru că viața nu poate fi mereu numai roz!”, pag. 235-236.

„Ce mai faci căsuță sfântă de la țară,
Acum, când afară este primăvară?
Ce mai faceți voi pomii mei cu flori?
În visele mele veniți deseori!
Prispa casei noastre proaspăt văruită,
Cu lacrimi și dor de vremuri tivită,
Ce-o mai face ea? … că mi-e tare dor,
Să dorm la răcoare într-un colțișor!”,

din CE MAI FACI CĂSUȚĂ?, pag. 239, o mică parte din lirica acestei poete.

– MARIANA GRIGORE, pag. 242-249, născută la Târgoviște, actualmente consilier juridic, BCR. „Anul de debut literar a fost 2017, când am publicat volumul de proză poetică TABLETE PENTRU SUFLET CALD, superb ilustrat de pictorul și graficianul bucureștean, Mihai Cătrună”, pag. 243. Iată un foarte interesant fragment din POEM DESPRE QUO VADIS…, pag. 244-245:

„și totuși,
ne-am întâmplat să fim exisța în care
visele țes pe la colțuri,
găurile negre ale zilelor prea albe”.

– FELICIA ANA MARIA STAN, pag. 250-255, născută la Ploiești, „o romantică incurabilă, o balanță autentică, fire boemă, cu o sensibilitate aparte”, ni se prezintă, pag. 251. Anul 2020 este anului debutului literar în volum – IUBEȘTE-MĂ PENTRU TOTDEAUNA, din care vă ofer o mică frântură:

„În viață, Iubește-mă pentru totdeauna.
Alintă-mă cu dulceața buzelor tale,
Sărută-mi gura cu gust dulce ca mura,
Iubește-mă, în violetul unei nopți orientale”, pag. 254.

– MIHAELA DELIA COPÂNDEAN, pag. 256-263, care „publică creațiile sale pe pagina personală de Facebook și în diverse grupuri literare”, pag. 257. Găsesc în sufletul poetei, o lirică, pe cât de modestă, pe-atât de interesantă:

„Am venit pe acest pământ
Doar ca să ne regăsim sub cerul lui Dumnezeu
Să ne împletim cerc printre vicisitudini
Să ne aducem trupurile ofrandă solului
Din lutul acesta răsar aripi spre infinit
În lutul acesta am pus fericiri și lacrimi”, pag. 263.

– IOAN COJOCARU, pag.. 264-273, afirmând că „în 13 ani am reușit să scriu enorm – nuvele, povești de copii, poezii”, (…) „dețin 5 diplome și o medalie. În rest public zilnic pe pagina mea. Sper ca poeziile mele să facă plăcere publicului cititor”, pag. 266. DE-AȘ MAI FI TÂNĂR O DATĂ!, (pag. 267), nu aș avea, niciodată, INIMĂ FRÂNTĂ DE DOR, pag. 266.

„Rectific tot, dau jos și jurământul,
Rectific tot, cât încă nu-i târziu.
Am să amestec, tot, chiar și pământul,
Să vadă toți că încă mai sunt viu”, poemul RECTIFIC TOT, pag. 271.

– NELU DANCI, pag. 274-283, prietenul din Plopiș-Maramureș, prezent în antologie cu stilul său inconfundabil din poezia populară. Debutează în volum colectiv, în anul 2019, iar anul următor, 2020, în volum de autor – POEZII POPULARE – poezii, apare în antologii și publică în reviste literare – MĂRTURII MARAMUREȘENE, MOLDOVA LITERARĂ, DIN VATRA SATULUI sau în CONTRASTE CULTURALE.

Poezii precum AM FOST DUS ÎN MĂNĂȘTIUR, HIPNOZĂ, FOST-AM EU PE ARĂTURĂ sau VALENTINA E DE VINĂ, întregesc tabloul liric al poetului.

„S-a rupt oiștea la căruță,
Tot umblând din sat în sat,
Pe la draga mea mândruță,
Când trecui peste un hat”,

din S-A RUPT OIȘTEA LA CĂRUȚĂ, pag. 283, sunt doar câteva versuri populare oferite de sufletul plin de iubire pentru poezia populară ale autorului. Te felicit!

– ILDIKO ȘERBAN, pag. 284-293, născută la Târgu Mureș și stabilită în Curtici, Arad, publică poezie și proză în reviste, cochetează cu jurnalismul și publică în antologii. Debutează editorial cu volumul SAREA DIN PUSTĂ, Editura Junimea, 2020. Iată fragment din lirica distinsei scriitoare:

„Nu-i nevoie de timp
el nici nu există
amintirile spun o poveste
în care ai respirat cândva.
Adânc ,,acum” al vibrației
iureșul hematiilor ce dau în clocot
epiderma ce ți-o dezlegi să înoate cu lumina
pot crește povești
în jurul tău
cu alte respirații”, din poezia TIMPUL, pag. 291.

– CRISTIAN NAE, pag. 294-303, recunoaște că scrie „poezie de puțin timp”, pag. 295, dar este publicat în reviste, antologii. În plus, „sunt autor al cărții pentru copii GRĂDINA DE VIS”, pag. 295. Poezii precum PINOCCHIO, pag. 296, POVESTE DIN VÂRF DE MUNTE, pag. 297, SOACRA ȘI NORA, pag. 299-301, întregesc tabloul și profilul liric al poetului.

– VASILE TRIF, pag. 304-311…, aflu că este maramureșean, și fiul pr. Vasile TRIF, actualmente „preot paroh la Biserica Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Saint-Eustache, Quèbec, Canada, produce o mare bucurie întâlnirea cu domnia sa. Debutează cu „volumul de poezie FIUL ÎN RISIPIRE, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, în anul 2002”, pag. 306 și membru al Asociației Iconografilor și Iconofililor din Quèbec. Plecat fiind pe drumuri americane, nu-și uita rădăcina de unde a pornit, dovadă fiind inclusiv poezia POARTA MARAMUREȘEANĂ, pag. 307,

„Pe sfântul soare l-au cununat
l-au tras cu frânghii ude
pe roata fântâni
de-au plesnit spițele
și penele s-au făcut țăndări
l-au îngropat în pământ să i se scurgă para
apoi l-au răstignit în cepuri
în vârful timpanelor de măduvă toarsă”.

(sursa foto Vasile Trif: http://bisericamontreal.org/2/biserica-montreal)

– CORNEL PULBERE, pag. 312-319, își face debutul editorial în revista Agora , 2005. Urmează o perioadă de ,„tăcere literară”, dar revine în „forță”, în 2019, când face parte din cei antologați în volumul MUZICA GÂNDULUI, iar în 2020, este prezent în antologia PETALE DE IUBIRE. Debutează în volum de versuri, PULBERE DE STELE. Iată un mic crâmpei al liricii acestui poet:

„Toată lumea-i fericită și visează la iubire
Și tot cată ițe vechi, de prin cartea de Citire,
Cum cântau cândva poeții, slove despre melopee,
Într-o barcă a salvării, se mai scrie’o epopee”, NOSTALGIE, pag. 318.

– ELENA TUDOSĂ, pag. 320-327, „o mare iubitoare de poezie, pe care o citesc cu mult drag, dar care având un dar de la Dumnezeu, încă din anii școlari gimnaziali am și început să o scriu participând seratele Cenaclului literar Mihail Sadoveanu din comuna Vânători-Neamț, locul unde m-am născut”, pag. 321. Mesajul transmis este puternic, de esență și emoționează:

„Anelor, fiice firave toate din păcat născute,
Osândite de păcate, în păcate amăgite,
Înrobite de plăceri și de taine neșțiute,
Câte dintre voi în viață n-ați avut remușcări multe”, ANELOR, pag. 323.

– MIRCEA D. DUMITRESCU, pag. 328-335, „ofițer superior MAI în rezervă, născut în București, stabilit în Fetești, (IL), romancier, prozator și poet”. Fondează Cenaclul „Lumina”, din Fetești și este nominalizat în mai multe volume și dicționare.

„Am visat că soarele a apus în zori,
Am visat că luna s-a ascuns după nori,
Am visat că stăteam între pereți mari și reci,
Am visat că priveam, printre crengi”, AM VISAT, pag. 331.

– IOAN AVRAM, pag. 336-343, „născut în 28.06.1953, în municipiul Onești, la confluența râului Trotuș, Cașin și Oituz, loc încărcat de istorie, aproape de stejarul din Borzești a lui Ștefan cel Mare și de locurile unde s-au dat luptele de la Oituz împotriva Germaniei”, pag. 337.

„O mare parte a poeziilor sale sunt poezii romantice, de dragoste, dar nu a rămas indiferent la frumusețile naturii, ale țării precum și la istoria României”, pag. 338.

„Aud glasul iubirii când mirele se înclină
Și prinde cu o mână al miresei văl,
Privește cu speranță la fața ei senină,
Ce a ajuns cu bine și zâmbete la mal”, AUD GLASUL IUBIRII, pag. 342.

– DELIA CRISTIANA STAMATE, pag. 344-349, scrie poezii și eseu, pictează și fotografiază-premiu 1, Constanța, 2012. Propune pentru această antologie, poemele IUBIREA CERULUI ȘI A PĂMÂNTULUI, pag. 346-347, NAUFRAGIUL INIMII, pag. 347-348 și TESTAMENTUL LUI DUMNEZEU CĂTRE LUME sau scrisoarea Lui înainte de Apocalipsă, pag. 348-349:

„Plutesc în derivă pe o scândură la malul timpului…
la marginea Universului
văzând căderea Babilonului în reflecția lunii,
și deriva aceea este doar reflecția vieții văzută de irisul
lui Dumnezeu când icoanele plâng”.

– CORINA LIGIA PĂTRAȘCU, pag. 350- 359, debutează în 2015, STROPI DE LUMINĂ – POVEȘTI VINDECĂTOARE, Editura Celestium, Oradea. Prezentă în antologii și reviste literare – Confluențe literare, Ritmuri brașovene, Claviaturi, Noul Literator, Destine literare (Canada).

„bătăi de joc…
ritmuri nebune deșiră încheieturile
o pală de vânt mă surprinde
dezvelindu-mi misterele
de deasupra coapselor”, VÂND ROCHIE DE MIREASĂ, pag. 355.

– CRISTIAN REZNIC, pag. 360-363, din Republica Moldova, Bălți, „adoră poeziile și poveștile” și a publicat în reviste de profil.

„două mâini calde mi se zăresc
mâinele ce îmi trezeau diminețile
aveau un farmec
și nu puteam să nu mă trezesc
mâinele erau bătrâne
anii au cioplit riduri
îmi aduc aminte cum ele pregăteau bucate
le puneam pe masă
mă așezam să mănânc„, MÂINELE, pag. 363.

– MARINELA RĂGHINARU, pag. 364-371, membră L.S.R., filiala Buzău. Volume personale, în colaborare, coordonator antologii și numeroase apariții în reviste – sunt eticheta literară pentru diplomele și premiile obținute de-a lungul timpului.

„Iubirea mi-am dorit să-ți fie scut,
Ca niciun rău asupra ta vreodată,
Să nu aibă curajul să se-abată,
Credința mea prin tine s-a născut!
(…)

Drum strălucit să îl străbați te-așteaptă,
Urcând mereu, nicicând să nu te-abați,
Cu luminoase visuri să-l străbați,
Păstrându-ți totdeauna calea dreaptă!”,

din GÂNDURI PENTRU NEPOTUL MEU, pag. 371.

– IONEL ARĂDOAIE, pag. 372-379, membru al L.S.R., filiala București, are volume publicate în nume personal, are lucrări în colaborare, apariții în volum antologic, iar munca literară i-a fost răsplătită cu diplome și premii.

„Îmi vine să iau trenul spre oriunde,
La peron știu, am să te găsesc,
Iubito, chiar dacă iarna m-ar ascunde,
Tu să știi că și din Moarte te iubesc.
Îmbătrânesc, așa, pe zi ce trece,
Tot mai gârbovit și mai bolnav,
Mă cuprinde-n brațe Toamna asta rece,
Dar tot Iubirea ta mi-e ultimul nărav!”, TRISTEȚE DE TOAMNĂ, pag. 379.

– VICTOR MANOLE, pag. 380-385, născut în satul Sabangia, (TL.), publică în volum de autor, în antologii, participă la întâlniri literare sau tabere de creație. Colaborăm de ceva vreme, ne-am întâlnit și cunoscut personal, ba la cel mai proaspăt volum antologic pe care l-am coordonat, împreună cu poetul popular NELU DANCI și prof Gelu Dragoș, m-am sfătuit cu acest distins prieten. Pentru volumul 2, al acestui proiect antologic, Victor Manole, propune un set de poezii:

„Și azi mai este casa părintească
Și curtea în care ne jucam
Dar nu mai este mama noastră
Nici floarea nu mai este în geam.
Acuma toată casa e pustie
Toată de povara anilor
Dar mai trăiesc a mea copilărie
Și de tata și mama mi-e dor”,

în ÎN SATUL MEU SABANGIA, pag. 385.

– MIHAELA CD, pag. 386-395, coordonatoarea și inițiatoarea acestui minunat proiect literar, recunoaște că „,… la mine versurile au venit singure… din durere și din iubire… eu, n-am făcut nimic deosebit!”, pag. 387. Fondează „revista online POEZII PENTRU SUFLETUL MEU, revistă artă, literatură și cultură a românilor de pretutindeni”. Apare în antologii colective, iar în prezent lucrează la trei proiecte literare. Aici, propune un fragment dintr-un roman în lucru și câteva poeme, din care vă ofer câteva rânduri:

„Mi-s dorurile alinate-n dimineți,
Gândurile s-așează la-ntâmplare,
De parc-au mai trăit în alte vieți
Și-acum venite-s doar la adunare.

 

Cântecul zorilor îmi bate-n geam,
Muze vibrează în ploi de cuplete,
Din flori ce erau cândva pe ram,
Rămas-au o mulțime de regret…”,

din poezia GÂNDURI AȘEZATE, PAG. 394.

CONCLUZII:

Dragii mei, a face, a „construi„, a te „înhăma”, la realizarea unei antologii este o foarte mare responsabilitate. Lucrezi cu oameni și pentru oameni. Poți greși fără să îți dai seama. Câți oameni antologați ai, atâtea idei, percepții, păreri, gânduri și fiecare percepe proiectul în felul său. Cartea/antologia se scrie pentru a fi citită, nu doar de autorii din cuprinsul său. Este destinată tuturor celor care iubesc arta. Volumul este al tuturor celor care au interes și dragoste pentru literatură. La o astfel de muncă „s-au prins” cei care au întocmit și coordonat acest proiect – MIHAELA CD și JOHNNY CIATLOS DEAK, împreună cu echipa. Felicitări pentru întreaga activitate literară desfășurată în folosul nostru. FELICITĂRI, celor ANTOLOGAȚI!

Chiuzbaia, 5 ianuarie 2021 (V.B.)