10 ani de la trecerea în eternitate a IPS Bartolomeu Anania

IPS Bartolomeu Anania
(18 martie 1921 – 31 ianuarie 2011)

S-a suit la Ceruri ultimul clasic…

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Acum, când sufletul IPS Bartolomeu îşi ia în primire locul ce i s-a pregătit la Ceruri, minţile scormonitoare ce l-au urmărit o bună bucată din viaţă şi-au găsit o nouă îndeletnicire. Aceea de a afla soluţia „schimbării filtrelor” ce vor fi aşezate la intrarea în perimetrul „clasicismului literar românesc”.

Se ştie că prin creaţia sa, Marele Anania, a străbătut o traiectorie destul de rapidă şi considerată de către mulţi drept imposibilă „din contemporaneitate în rândul clasicilor”. A fost considerat drept „ultimul clasic”, fiind onorat cu o poziţie de lojă în şirul marilor spirite ale clasicismului literar românesc autorizat: Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Coşbuc… Într-o astfel de galerie şi companie totul se judecă după alte reguli sau criterii, sedimentarea istorică presupunând aşezarea corectă a valorilor.

Nu ştim care va fi „receptarea critică” a operei scriitorului Valeriu Anania în anii care vor veni. Dar ştim că o anumită parte a criticii s-a ofuscat când a venit vorba de necesitatea unei „demantelări a clasicismului”, înţeles rigid ca şi curent literar cu un anumit interval istoric ataşat, pentru a putea face loc scriitorului Vasile Voiculescu (în urmă cu câteva zeci de ani) şi, mai nou, celui care şi-a însoţit spiritul literar – cărturăresc cu aura de Mare Arhiereu a ultimilor douăzeci de ani, rodnici mai ales în anvergura cercetării şi scrisului de mare forţă, trăinicie şi expresie configurativă.

Să fie oare o regulă nescrisă şi neştiută care să impună o realitate de felul acesta, ca după moarte nu numai „vămile văzduhului” ci şi cele ale axiologiei omeneşti să aibă mai mult de lucru la trieri, clasificări, ordonări, catalogări, ierarhizări, pecetluiri…?!

(Articolul a fost scris în 5 februarie 2011 pentru http://www.gazetademaramures.ro/)