Frumusețea nu încetează

de Cornel MĂRGINEAN

Cornel Marginean

Frumusețea nu încetează prin moarte. Cred că frumuseţea este imună şi nemuritoare. Dar cum? Dacă privim un chip frumos de femeie arareori ne închipuim imediat același chip fărâmat după dispariția fizică a acelei femei. Nu este vorba despre un refuz al viitorului unei frumuseţi, ci despre o certitudine involuntară şi presimţită a bărbaţilor.

O lecție dură a vieții o oferă chipurile păstrate pe crucile unui cimitir. Din ceramica lipită efemer pe piatra crucilor privesc ochii rămași vii. Privirea acelor ochi luptă cu întreaga enormitate de timp ce înseamnă pentru om eternitatea. Nimeni nu poate, privind fotografiile femeilor dispărute, să realizeze dispariția acelor priviri ai unor ochii păstrați deschiși pentru totdeauna.

Oameni din triburi îndepărtate nu acceptă, sub nicio formă, ca imaginea chipului lor să fie repetată într-o altă imagine, devenită apoi alăturată. Nici în luciul izvoarelor cu apă limpede nu se privesc din această cauză. Ei refuză şi naturii ce îi cuprinde să îi privească printr-un fel de amintire imediată, ce este în fond o copiere fotografică. Au, astfel, o antipatie pentru sine, explicată prin teama de a nu li se fura identitatea. Nu doresc să-și oglindească chipul în afara concretului lor fizic, propriu. Ei cred că odată transferată imaginea lor, prin fotografiere, filmare, desen, pictură, ori o altă formă fizică de preluare, în afara privirii directe și a amintirii prin închipuire, este un sacrilegiu. Preferă ca doar gândul celuilalt să păstreze singur imaginea iubită, dragă. Cât este oare adevărat din acest lucru neverificabil? O fotografie se opune definitiv uitării și acumulează întregul timp pe care l-a trăit, sau îl va trăi, cel fotografiat.

Judecând inversat despre fotografia de pe cruce a unui chip, fenomenul copierii este de asemenea inversat și oferă o explicație valabilă. Fotografia explică faptul că frumusețea nu se poate comprima prin moarte în nimic. Toată frumusețea oamenilor, care nu mai sunt, este prezentă și nu va înceta să existe prin cei prezenţi în lume. Dacă viaţa pare a fi limitată, cel puţin cea fizică, frumuseţea pare a fi nelimitată de timp. Fiind doar un atribut al perspectivei de a percepe fiinţa unui om şi nu omul. Frumuseţea se poate extrapola dintr-un prezent într-un următor prezent în paralel cu existenţa sa fizică. Acest miracol poate fi atribuit într-un plan mult mai larg şi vieţii.

(fragment din cartea Cartografierea frumuseţii, 2020)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: