REMEMBER – IOAN VOICU

UN AN FĂRĂ IOAN VOICU… „plecat” într-un făurar nepandemic

Ioan Voicu
(1949-2020)

de Vasile BELE

BALADĂ TRISTĂ

(din volumul RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR… BALADE, Editura MARAIZA, Baia Mare, pag. 140, ISBN 978-973-0-26606-1)

Unde am râvnit odată
nu e loc așa că iată…
mă grăbesc să-nchid un drum
și să plec așa străin
iară când mă doare ura
e atât de grea minciuna
și atâta de ușoară
că mă doare, iar și iară
unde am râvnit odată
nu e loc, așa că iartă…
”, pag. 16.

Scriu acestea cu tristețe. Am mai scris despre „plecarea spre ceruri”, a lui IOAN VOICU, mi-am făcut moral o datorie… pentru un Om pe care l-am respectat pentru ceea ce scrie.

L-am apreciat așa cum a fost. Cu bune și cu rele. Regretele sunt târzii. Mai știu pe cineva… tot așa, plecat „pe nepusă masă”. De-atunci, nimeni, nicio vorbă. Ce folos că atunci cât a trăit sau cât au trăit, nu au/a făcut compromisuri. Au fost cinstiți. Au/a crezut într-o lume cinstită.

Dar nu despre lumea rea vreau să vorbesc.

Ioan VOICU – la un an de la plecarea spre Cenaclul literar din cer! Dumnezeu să îl ierte! A lăsat în urma Dumnealui valoare. Atunci nu s-a bucurat de mult respect. Ar fi trebuit să îl primească de la toți cei care i-au cântat piesa. Să nu zic piesele. Nu a fost să fie așa.

Mi-este greu, această viață
o suport de dimineață
urc pe-o veșnică colină
și iarăși mai sunt de vină
i-o tăcere grea acum
nu mă las, mă duc oricum
la izvorul din grădină
unde e plăcere plină
mi-este greu, această viață
o suport de dimineață
”,

(BALADĂ PENTRU VIAȚĂ, același volum și autor, pag. 18).

A fost un om care a crezut în sinceritate. A iubit adevărul, iar el n-a prea avut parte de el.

Mă doare plecarea lui Ioan Voicu.

Noroc, cu niște oameni de treabă, care l-au înțeles și îl mai ajutau din când în când. Este vorba despre Primăria Satulung (jud. MM). Dar și consilierii locali. Mai era invitat la câte o agapă frățească, atunci când era vremea lor. Da! Era și vremea lui Ioan Voicu.

Unde zac, nu e plăcere
numai lume de durere
și mă-nchin la linu-i linu
fără ca să știu suspinul
și să mor cu ceru-n palme
fără ca să știu sudalme
Doamne, bate-mă cu vânt
între cer și-ntre pământ
unde zac, nu e plăcere
numai lume de durere”,

din același volum și autor, balada UNDE ZAC, NU E PLĂCERE, pag. 34.

Până una-alta, mai postez încă o baladă, dar nu una ca oricare. Poate Ioan Voicu a simțit ceva, înainte de Marea Plecare. Zic! Prea sunt triste, dar foarte sensibile, baladele lui I. Voicu. sunt triste pentru că și el a fost trist. Poate a fost bucuros, când și-a auzit baladele cântându-se. Dar ce folos? De prea puține ori, poate autorul, a primit doar o cafea, în timp ce alții luau totul. Nedrept! Și poate este momentul de a se face dreptate. Că n-o fi doar Ioan Voicu în situația asta.

Lumea, prietenii, cei din jurul său îl percepeau altfel. Unii, în virtutea bunei prietenii, se mai îndurau de el, și-i mai ajutau cu ceva ,,mărunțiș”. Acolo, doar să fie!

Cert este un lucru… Ioan Voicu nu s-a prea bucurat, cât a fost în viață, de multe bonusuri, din urma baladelor care-i erau intens cântate. Mai ales… RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR… Nu cred să fi fost chef, petrecere, nuntă, orice altă sindrofie unde să nu se cânte, cel puțin odată, această baladă.

La capătul vieții mai stau
mai iubit, tânăr se pare
și câtă lumină mai simt
și în apusa mea dragoste mare
dar iată ce greu, ce plăcut
se moare-n lumina plăcerii
sunt singur, uitat ți tăcut
și stingher pe marginea mării
la capătul vieții mai stau
și toată lumina o dau
”, pag. 48, BALADĂ LA CAPĂTUL VIEȚII.

A trecut deja un an de când Marele Poet și-a „încheiat socotelile” pământești. A îmbrăcat haina veșniciei. A lăsat baladele plângând. L-a plâns cerul. L-au plâns stelele. L-au plâns baladele…

Din respect pentru Ioan Voicu – am participat la slujba de înmormântare. L-am condus, așa cum au făcut-o și alții, pe ultimul său drum pământean. Întâmplător sau nu, în acele vremuri deja îi făcusem o recenzie la acest volum – RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR… (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2020/02/22/ioan-voicu-o-voce-aparte-in-peisajul-poeziei-baimarene/#more-37544) și tocmai vorbisem cu poetul Gelu Dragoș din Lucăcești (MM) să facem cumva să ne întâlnim cu Ioan Voicu, să-i spunem despre proiectul nostru literar, ce-l începusem cu câteva săptămâni în urmă, în care eram hotărâți să îl includem – din prietenie, din respect, ca formă de apreciere. Noi, nu am mai apucat să ne vedem cu Ioan Voicu. El n-a mai apucat să se bucure de recenzia de carte. Ne-a poftit mult prea repede să-l conducem după datină, pe ultimul său drum pământesc. Între timp, noi am trimis manuscrisul la tipărit. Nu am mai putut face nimic. Nu am mai putut schimba nimic – în acest sens, spun.

Așa se face că la foarte puțin timp după moarte, numele și volumul lui IOAN VOICU apar în ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ. OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!, alături de alți, peste 50 de poeți, scriitori, folcloriști – ce au achiesat acestei idei, acestui proiect. Uneori viața este nedreaptă. Mi-aș dori ca măcar în Lumea de Dincolo să aibă parte de liniștea raiului, mai ales că a dus la îngeri atâtea și atâtea balade, atâta poezie care merita să aibă o altă soartă.

Și cum mă duc fără să vreau
pe-același drum uitat de lume
și călător și fără dor
și fără dragoste anume
și voi muri pe-un pat de fân
cu roua dimineții-n fașă
și călător și fără dor
în lumea asta păgubeață
și cum mă duc fără să vreau
pe-același drum lipsit de viață
”,

pag. 51, balada ȘI MĂ DUC FĂRĂ SĂ VREAU.

A vrut, n-a vrut, nu ne putem hotărî soarta. Nici venirea în lume. Și nici plecarea din ea. I-am preluat, atunci, la înmormântare, verșul cântat de cântărețul de la strană.

L-am preluat și l-am publicat în următorul volum antologic, următorul nostru proiect literar – ANTOLOGIE DE TEXTE. RECENZII DE CĂRȚI – PERSONALITĂȚI ALE LITERATURII CONTEMPORANE. SINCERUS VERBA, VOLUMUL 2, care trebuie să apară cât de curând. Uite, cum l-am putea sărbători IN MEMORIAM pe Ioan Voicu!? Ar fi ceva minunat. Sunt treburi de-ale familiei. Sunt autorități locale și județene care se pot implica în asemenea proiecte.

Noi, colectivul de coordonare al antologiei – prof. Gelu DRAGOȘ, poet popular Nelu DANCI și subsemnatul – atâta am putut să facem. Dumnezeu să îl ierte.

Voi muri pe-un pat de rouă
undeva n-o să mă doară
voi muri pe-un pat de umbră
nimeni n-o să mă ajungă
voi muri pe-un pat de flori
voi muri oricând și unde
unde nimeni nu pătrunde
voi muri pe-un pat de vânt
fără dor, fără cuvânt
”,

pag. 59, BALADA MORȚII SUPREME.

I-aș mai zice, metaforic, dacă ar fi după mine, BALADA ULTIMEI MELE MORȚI. Și a murit. S-a dus să se înveșnicească cu muzele, cu astrele. S-a întâlnit cu Radu Săplăcan, Ioan Burnar, Vasile Dobra, Vasile Dragoș, Maria Mariș Dărăban, Ioan Bogdan (Dumitru Iuga), Dumitru Rusu, Nicolae I. Petricec, cu Ioan Petreuș, cu Viorel Costin, cu Titiana Mihali. Și cu câți alții… Chiar și cu Veronica Crăciun Perșe – interpreta de muzică populară din Beiuș-Bihor.

Se scutură devreme tot ce a fost
eu mor în lumea asta fără rost
se rupe în mine bucuria mea
eu sunt și lacrimă și stea
iubirea mea, dorul cel sfânt
sunt lacrimă, iubire și cuvânt
nu, niciodată, nu voi știi devreme
eu sunt iubire, pulbere și stele”,

pag. 62, EU SUNT IUBIRE, PULBERE ȘI STELE.

Un trecător a fost Ioan Voicu. Voi finaliza acest REMEMBER – IOAN VOICU, cu o baladă. Balada tăcerii, pag. 118… pentru că Ioan Voicu, s-a (re)născut, deja în tăcere. O tăcere de mormânt. Un mormânt de tăcere. DRUM LIN, PRIETENE!

Trec prin noapte viața mea
iar m-am dus, nu se putea
să rămân măcar o vreme
fără ură și blesteme
să rămân, Doamne, puțin
să trăiesc și să mă-nchin
la fereastra ce-a rămasă
fără dor și fără casă
trec prin noapte viața mea
până unde s-o putea”,

pag. 118, BALADA TĂCERII.

DUMNEZEU SĂ VĂ OCROTEASCĂ PE TOȚI CEI PLECAȚI!

DRUM LIN, IOAN VOICU!

Chiuzbaia, 7 februarie 2021

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: