de Irina Lucia MIHALCA
cu siguranţă vei purta şi un nume,
ca un copac în anotimp de toamnă.
multe frunze, multe crengi fără un traseu,
fără o destinaţie.
doar trunchiul rămâne bine înfipt în pământ.
îi dai un nume trunchiului
şi-aştepţi iar primăvara.
chiar dacă peste toate vine toamna,
vântul va scoate la lumină urmele noastre.
doar trecerea timpului şi noi fără vârstă:
sărutul cerului şi-al pământului.
dragostea mea pentru tine nu se va stinge,
înconjurată de-această lumină.
dacă întinzi mâna mă vei atinge.
după lumina ta te voi găsi.
sunt aici. îţi sărut inima
înainte de a mă topi toată în tine.
există şase râuri care separă
tărâmul lui hades de lumea viilor.