Washington DC în aer liber

de Angela-Monica Jucan

Washington DC arată foarte bine, e populat, prietenos, primitor, luminos, cald, cu devreme primăveri, veri lungi topite în toamne blânde, urmate de ierni cu toane termice și zăpadă puțină, uneori, aproape deloc. Vegetație abundentă, veverițe peste tot, oameni binevoitori. Aer european, nu sânt zgârie-nori, multe clădiri datează de pe la începutul secolului trecut, ele, cu grădini-curțile lor (mici sau „nu mari”, dar unele suficient de mari) verzi, înflorate/înflorite, minunat pigmentate și umbrite de copaci, fac pitorești străzi, pașnice și creând impresia de timp destul. Există, sigur, și construcții moderne, străzi flancate de „betoane”, însă și aici găsești cel puțin arbori pe marginea trotuarelor, adesea și jardiniere pe prispa restaurantelor sau mari ghivece cu flori puse în stradă. 

Nu doar în grădini, ci și în tufe stradale, de obicei, în straturi încadrând copaci, sânt multe flori ale căror denumiri nu le cunosc, dar și multe altele, cu zâmbet ca din România – azalee, brândușe, bujori, bulgărași-de-zăpadă (ungurește, labdarózsa), cactuși mari, crizanteme, filodendroni, răzleț, floarea-soarelui chiar, înaltă dar cu flori cam prizărite, garofițe, gura-leului, hortensii, hortensii-de-pădure, lalele, margarete, margaretă-galbenă (Rudbeckia), mușcate, narcise, panseluțe, păpădii, petunii, salvie, stânjenei, stea-strălucitoare (Liatris), trandafiri.

Mai este, din belșug, toamna și iarna, varză ornamentală (care e, totodată, și comestibilă). Chiar și ciuperci se întâmplă să găsești, crescute accidental pe lângă copaci, neademenitoare însă, arătând ca vai de lume și, probabil, otrăvitoare.

Plin și de iarbă, iederă, ferigi și alte plante târâtoare sau cățărătoare, multe verzi și iarna, trifoi, urzici, diverși arbuști și copaci, garduri vii – cimișir, cireși japonezi, glicine, magnolii, smochini, stejari (cu rădăcini ieșite din pământ, mai vălurind, omenește, pavajul, și cu bogăție de ghinde, toamna, pe lângă ei), tuia.

Condiții excelente de trai pentru veverițe, unele, mai curajoase, care îți iau din mână dacă le dai ceva (le plac și prăjiturile), se duc mai încolo un pic și mănâncă liniștite, din „mânuțele” lor. S-a întâmplat să văd într-o seară și o turmă de șobolani (mari, cât veverițele), asta, tocmai într-un parc pentru copii; nu că aceste rozătoare n-ar fi drăguțe, dar pot ataca omul, cu atât mai mult, copiii.

Îmi ies în cale – nu le iubesc – vrăbii, mierle, porumbei, măcăleandri (cred), ciori, rațe sălbatice, ultimele, nu chiar pe stradă, însă în parcul La Fayette (din spatele Casei Albe), de exemplu, vezi o mulțime (sânt acolo fântâni arteziene cu bazine mari împrejur – foarte pe placul lor), se plimbă și pe trotuar, prin iarbă, nemaivorbind de râul Potomac, cu rațe în apă și survolat de pescăruși. Și rațele vin și pe uscat să le dai de mâncare, se apropie, păstrând cuviincios distanța de intimitate, pescuiesc și din apă ce le arunci. Sânt și alte păsări – normal, la atâta vegetație și relativă liniște –, dar nu știu cum se numesc.

Cu toată ornitofobia mea, găsesc că mai nesuferită este entomofauna, cu miliarde de țânțari extrem de lacomi, cărora nu le au edilii treaba și te omoară pur și simplu și în timpul zilei, nu doar seara-noaptea (dacă uiți să te dai cu spray contra lor). Abia iarna scapi. Nu se face dezinsecție deloc. La terasele restaurantelor și în grădini de vară ți se și plimbă muștele pe mâncare. În Washington, capitala capitalelor!

Parcurile publice pentru odihnă sânt golașe, cam toate, și ocupate în bună parte de oameni ai străzii. Mai găsești și tu o bancă liberă, dacă vrei și dacă nu-ți pasă de fumul de marijuana. Între alei, sânt pajiști destul de largi cu iarbă și cu copaci, din loc în loc, care însă, nu știu cum, nu prea fac umbră (de aceea zic că sânt golașe).

Oriunde este iarbă pe teren public, iarba se poate călca, oamenii își întind pături și stau la soare/stele sau se adună câțiva la picnicuri, copiii pot alerga, se pot juca cu mingea – nu sânt tăblițe cu „nu călcați iarba”, și iarba totuși trăiește.

Există, chiar în plin oraș, și parcuri mai mari, unele foarte întinse, pe kilometri, adânc împădurite. În parcul Rock Creek (cu poteci pentru drumeții, piste de ciclism, cai pentru echitație etc.) te poți și pierde.

Parcurile de joacă pentru copii (sânt și parcuri de joacă pentru câini, și creșe-grădinițe pentru câini) sânt compartimentate pe vârste, fără a fi restricționată trecerea dintr-o parte în alta. Pericolul de accidentare este mic, solul fiind acoperit în întregime de un covor gros, din ceva material plastic (cauciuc?) spongios (elastic și când doar pășești), pe care se poate cădea liniștit; totodată, nu se creează noroi. Majoritatea nu excelează în frumusețe (le înfrumusețează copiii)– parcurile frumoase sau cel puțin interesante nu se găsesc la tot pasul.

Pline de culoarea produselor, dar terne în atmosferă, sânt câteva piețe agroalimentare volante, funcționând doar duminica, de la orele dimineții, până la prânz. Arată cam ca cele din România – cu tarabe nicicum (ca să nu zic urâte) și prețuri scrise de mână pe etichete făcute (totuși, e America) la calculator. Se vând legume, fructe, plante ornamentale sau de leac și de condiment – în ghiveci –, mirodenii, pâine de casă (unele sortimente chiar semănând ca gust și consistență cu pâinea…), produse de patiserie (cam dubioase), murături, alte conserve, dulci și sărate, mezeluri, sucuri, vinuri – toate, din producția proprie a fermierilor de prin zonă sau veniți mai de departe.

Potomacul – altă expresie a naturii – este un râu mare, navigabil, are două porturi (în Washington, nu în total), cu tot felul de ambarcațiuni acostate la chei sau aflate în deplasare pe apă. Există și un serviciu de water-taxi, cu vaporașe (nu știu dacă nu le zice feribot) care fac curse regulate între DC, Alexandria (Virginia) și National Harbor (Oxon Hill, Marriland), ca și între cartierele washingtoniene Wharf și Georgetown. Circulă nu numai în beneficiu de agrement, căci mulți localnici se folosesc de aceste taxiuri de apă în chip de mijloc de transport în comun pe la treburile lor.

Câte o clădire scundă, veche, stă foarte bine între altele, înalte și moderne. Nu reclamă nimeni că ar distona.

Eu negustând și neînțelegând arta plastică tridimensională, consemnez doar ca făcând parte din peisaj multe statui, busturi, grupuri statuare, monumente evocând momente, scene, personaje istorice sau religioase, sculpturi reprezentând animale, păsări, sculpturi moderne figurative și abstracte. Și partinicele măgar și elefant.

Ca impresie generală, Washingtonul e curat, îngrijit, dar fără exces de zel. Îmi plac și-mi amintesc de Cluj, de Baia Mare… umanele gropi de pe trotuare, în care se formează băltoace, crăpăturile asfaltului, canalele de colectare și ducere a apei, care nu fac față la ploi abundente (când se întâmplă – nu des) și iei serios apă la galoși, că n-ai pe unde trece, decât prin apa înaltă până la glezne. Ce nu-i frumos e că mai plimbă vântul câte-o pungă de plastic, câte-un ambalaj de la cine știe ce biscuiți, se mai rostogolește câte-un pahar de unică folosință; mai nou, dacă nu te uiți pe unde mergi, poți nimeri măști aruncate direct pe trotuar. Nu există atâta sensibilitate din partea autorităților și a localnicilor ca în România pentru gunoaie. În coșurile stradale se poate arunca orice gunoi (că de-aia-i coș de gunoi).

Deși coșurile sânt mult mai mari decât pe la noi, frecvent devin neîncăpătoare și, cine nu mai are unde, pune gunoiul (în pungi) jos, lângă coș, cu toate că există (dar ar trebui să te deplasezi până acolo) tomberoane pe aleile din spatele blocurilor. În blocuri, resturile menajere se aruncă la ghenă. Cei care locuiesc în case particulare, au containere-stas – în modelul alor noastre – și le scot în stradă când au program de venit gunoierii. Nu chiar pe străzile principale, dar nici dosnice, apar frecvent, deși n-ar fi voie, lucruri netrebuincioase lăsate acolo pentru cine, eventual, le-ar dori sau până se îndură gunoierii să le ducă (piese de mobilier foarte uzate, saltele, obiecte casnice, brazi de Crăciun după ce și-au împlinit menirea etc.). Câinii (întotdeauna cu însoțitor și în lesă; maidanezi nu sânt) își fac nevoile liniștiți în iarba de pe lângă copaci, inclusiv pe străzile principale, și n-am văzut niciodată stăpâni cu măturică și cu pungă (astea-s fițe europene), să adune după ei – nici vorbă! Și nici să-i apostrofeze cineva sau măcar să le arunce o privire de uimire. Pe spațiile private însă sânt plăcuțe de atenționare și alte semne că acolo nu se dorește fertilizarea pământului de către câini (lucru care se respectă).

De dichisul capitalei americane ar ține și indicatoarele de circulație invizibile (câteodată) din cauza copacilor cu coroană deasă. Nici asta nu deranjează pe nimeni în era GPS-urilor, poate doar pe mine până am priceput care-i „rându la casă” pe-aici. Te orientezi ușor, în mare parte a orașului, străzile care merg pe direcția sud-nord fiind numerotate, iar cele de pe sensul est-vest fiind indicate cu litere, dar și cu denumiri în cuvinte. Asta, vorbind de lungul străzii. Altfel, strada 1 e în est, și tot vii după cifre spre vest, iar literele încep din sud și urcă spre nord, până la W, după care, și mai spre nord, sânt numai denumiri-cuvinte. Sânt și străzi în diagonală (denumite cu cuvinte), folosite drept scurtături, exact pe alea, de regulă, mă rătăcesc și umblu mai mult, până mă lămuresc la intersecții pe unde mă găsesc și cum să mă descurc. Unde e mai complicat, acolo indicatoarele sânt confuze sau nu există. Intersecțiile cu multe ramificații sânt foarte derutante – trebuie să ghicești care e continuarea străzii pe care ești și vrei să mergi mai departe tot pe ea. Semafoarele sânt bune, te atenționează cu câteva secunde înainte de a se închide pentru pietoni, iar unele arată secundele pe toată perioada traversării permise. Pentru nevăzători, la trecerile de pietoni cu și fără semafor, sânt, în pavaj, semne în relief.

Din peisajul urban fac parte și corturile oamenilor străzii. Dar despre oameni – amărâți și neamărâți – voi scrie altădată (poate).

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: