Biblioteca Națională „Mario Moreno” a Argentinei

de Valentina ROTARU
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Denumită inițial Biblioteca Publică din Buenos Aires, Biblioteca Națională a Republicii Argentina a luat naștere 13 septembrie 1810, în baza decretului dat de primul Guvern de după Revoluția din Mai, pentru ca, mai apoi, în anul 1884, să-și schimbe oficial numele în Biblioteca Națională a Argentinei.

Mario Moreno a fost inițiatorul creării unei biblioteci naționale, ca parte a unui pachet de măsuri menite să producă o schimbare profundă a vieții politice și civice prin cunoaștere.[1] La acea vreme, înființarea unei biblioteci naționale era un prim pas spre revendicarea educației și a instrucției publice ca mijloc de construire a unei țări autonome.[2]

Actuala bibliotecă este construită pe locul fostului Palat Unzué, un conac care a aparținut familiei Unzué și care a fost rechiziționat de Congresul Național al Argentinei în 1937. Începând cu acel an, clădirea a fost destinată să fie folosită ca și reședință prezidențială de vară. Juan Domingo Perón (președintele Argentinei în perioada 1946-1955) a ales să locuiască definitiv în conac, iar soția sa, Evita Perón a murit în acea reședință la 26 iulie 1952. Clădirea a fost demolată în 1955.

În 1961, în urma câștigării unui concurs național de proiectare, arhitecții Clorindo Testa, Francisco Bullrich și Alicia Cazzaniga încep construcția noii biblioteci, care va fi inaugurată abia în 1992[3]. Clădirea dispune de trei depozite subterane, două dintre ele având capacitate de a depozita trei milioane de cărți și unul pentru depozitarea revistelor și ziarelor, cu o capacitate de cinci sute de mii de exemplare. În plus, în bibliotecă funcționează în prezent Școala Națională de Bibliotecă, fondată în 1956[4].

În anul 2018, Biblioteca Națională a Argentinei a avut la dispoziție un buget de 651,345,809 pesos argentinieni[5] (aproximativ 7.073.934,65 euro). Biblioteca găzduiește aproape un milion de manuscrise, cărți, documente, fotografii, hărți și înregistrări audio. De asemenea, are cea mai mare arhivă de ziare din America Latină. Cele mai valoroase unități de bibliotecă deținute de ea sunt 11.000 de volume, majoritatea din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, dar care includ și 21 de incunabule din secolul al XV-lea și o pagină din Biblia lui Guttenberg[6].

De-a lungul existenței sale, biblioteca a fost condusă de figuri intelectuale remarcabile ale culturii argentiniene, și anume, Marcos Sastre, José Mármol, Vicente Quesada, Paul Groussac și Jorge Luis Borges.

Biblioteca dispune de 4 săli de lectură. Sala de lectură „Juan B. Alberdi” oferă acces la 400 de locuri și la peste 900.000 de unități de bibliotecă. Cercetătorii acreditați au la dispoziție cabinete de studiu și cercetare dotate cu echipamente informatice cu acces la internet. O altă sală de lectură este cea în care utilizatorii pot veni pentru a lucra în grup, cu propriile materiale de lectură și pot vorbi în surdină, ceea ce nu pot face în celelalte săli de lectură din clădire. Sala dispune de conexiune la internet, lumină puternică și 32 de locuri[7].

Hemeroteca, aparținând Departamentului de Materiale Hemerografice, a fost inaugurată în 1932 cu o colecție de 3.000 de ziare și reviste și a ajungând să dețină, la ora actuală, cea mai importantă colecție de documente din țară. În prezent, hemeroteca are 55.000 de titluri de ziare provinciale, locale, naționale și străine, reviste populare și de specialitate, anuare, buletine oficiale și instituționale, colecții privind legislația și jurisprudența, dicționare și enciclopedii[8].

Creată în anul 2000, Fototeca „Benito Panunzi”, aparținând Departamentului de Materiale Fotografice și Cartografice, a avut ca punct de plecare donația Fundației Latin Focus, alcătuită din aproximativ 1.000 de volume. Pe parcursul anilor, fondul a crescut datorită altor donații, precum cele de la Universitatea din Salamanca, Xunta de Galicia, Universitatea din New York și cele venite din partea unor autori argentinieni.

Colecția de materiale cartografice a bibliotecii conține peste 12.000 de hărți din întreaga lume, unele datând încă din anul 1600. Diversitatea tipologică include hărți geografice, stradale, cadastrale și topografice în diferite formate: atlase, hărți de perete, draperii și diagrame nautice ale secolului. XIX

Hărțile făceau parte din colecția generală a bibliotecii încă de la înființarea sa în 1810. Din 1940 au avut propriul spațiu de depozitare și consultare: Mapoteca, o zonă care aparținea Departamentului de Materiale Fotografice și Cartografice. De-a lungul anilor, colecția a fost îmbogățită prin numeroase donații de la persoane fizice și organisme oficiale, precum și prin schimburi cu bibliotecile importante din întreaga lume. În prezent, sala poartă numele lui Manuel Selva, care a fost creatorul primului catalog de hărți publicat de instituție. Toate materialele pot fi consultate, utilizatorii având la îndemână instrumente specifice pentru vizualizarea și manipularea lor, cum ar fi lupe, greutăți, mănuși și suporturi[9].

La 22 septembrie 1993, Biblioteca Națională a Argentinei demarează un program pilot, și anume deschiderea unei secții pentru nevăzători. Această secție va deveni parte a structurii bibliotecii în 1998. Obiectivul principal al acestei secții este de a permite nevăzători sau persoanelor cu probleme de vedere accesul la cultură. Secția are în colecțiile sale seriale în Braille donate de Organizația Națională a Nevăzătorilor Spanioli, Fundația Braille din Uruguay, Biblioteca Argentiniană pentru Nevăzători și Editura Națională Braille. Aceste colecții sunt destinate copiilor, tinerilor și adulților. Secția are, de asemenea, cd-uri cu muzică care aparțin în mare parte genului clasic și cu grafică în relief, care au fost donate de Fundația ONCE. În plus, pot fi consultate materiale tridimensionale realizate pe diferite suporturi, cum ar fi lemn, acril, cauciuc, plastic și altele[10].

Biblioteca Națională a Argentinei are în componență sa o serie de centre de documentare: Centrul pentru desen animat și umor grafic argentinian, Centrul de povestiri polițiste „H. Bustos Domecq”, Centrul de Studii și Documentare „Jorge Luis Borges”.

Centrul de lectură pentru copii și tineri „Dailan Kifki” oferă copiilor și bebelușilor contact direct cu cărțile într-un spațiu adecvat pentru lectură. Facilitează atât activități culturale adecvate vârstei, cât și programe accesibile pentru copii cu abilități diferite. Centrul urmărește tendințele de la nivel internațional și aplică, la nivel local, cele mai bune practici de abordare a lecturii, ofertă bibliografii și formare pentru mediatori.

Centrul Argentinian pentru Istoria Psihanalizei, Psihologiei și Psihiatriei și-a stabilit ca obiective fundamentale promovarea cercetării în domeniul „istoriei psi”, diseminarea acesteia către un public care nu este neapărat specializat și dobândirea și conservarea surselor documentare (orale, scrise, audiovizuale) pe diferite suporturi care sunt esențiale pentru scrierea istoriei.

În 2012, Biblioteca Națională a creat Programul pentru Drepturile Omului ca o modalitate de a stabili o politică de arhivare, înregistrare și diseminare a informațiilor privind problema încălcărilor drepturilor omului care a avut loc în Argentina, în special în timpul ultimei dictaturi. Arhiva creată prin acest program are deja sute de mărturii disponibile pentru consultare publică. Pentru ca arhiva să aibă un domeniu de aplicare federal, începând cu anul 2014, înregistrarea interviurilor s-a făcut în diferite localități ale țării, orașul Mar del Plata fiind prima experiență, urmat de cele din Santiago del Estero, Paraná, Rosario și Tucumán[11].

În acest context dificil și nesigur prin care trece întreaga planetă, Biblioteca Națională a Argentinei rămâne temporar închisă, așa cum se întâmplă cu multe biblioteci din lume, forțată de pandemie și angajată, ca și restul societății, să acorde prioritate îngrijirii vieții pentru a preveni răspândirea coronavirusului. Prin hotărârea Ministerului Culturii cu privire la situația sanitară în cazurile de COVID-19, Biblioteca Națională a Argentinei și Muzeul cărții și limbii s-au închis pentru public începând cu data de 12.03.2020.

[1]https://www.welcomeargentina.com/ciudadbuenosaires/national-public-library.html

[2]https://en.wikipedia.org/wiki/National_Library_of_the_Argentine_Republic

[3]https://turismo.buenosaires.gob.ar/en/otros-establecimientos/national-library

[4]http://architectuul.com/architecture/argentinian-national-library

[5]https://en.wikipedia.org/wiki/National_Library_of_the_Argentine_Republic

[6]https://turismo.buenosaires.gob.ar/en/otros-establecimientos/national-library

[7]http://www.bibliotecanacional.gov.ar/biblioteca/salas/libros

[8]https://www.bn.gov.ar/biblioteca/salas/hemeroteca

[9]https://www.bn.gov.ar/biblioteca/salas/mapoteca

[10]http://www.bibliotecanacional.gov.ar/biblioteca/salas/novidentes

[11]http://www.bibliotecanacional.gov.ar/biblioteca/centros/ddhh

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: