de Elvira RĂCEALĂ
Iarnă blândă, fată dalbă,
Iar îți scuturi trena albă!
Te-ai întors în loc să pleci
Și dansezi, dând fiori reci!
Îți faci trena roată, roată
Acoperind țara toată…
Și rău sufli-nverșunată,
Că mi te-am dorit plecată!
Viscol pe nepusă masă,
Iarnă, iar ne bagi în casă!
Și-ți scuturi cojoacele
Șuierând: – Nu trecură babele!
Noi smeriți le-om aștepta,
Capricii vom îndura…
C-o palincă sau vin fiert,
Le-om ține la toate piept!
Nu-i de glumă, nu-i de joacă,
Iarna-a vrut să se întoarcă
Motivând c-a fost prea blândă
Și-acum viscolește furibundă!