Dezvelirea femeii şi surpriza

de Cornel MĂRGINEAN

Cornel Marginean

Femeia nu se îmbracă şi nu se dezbracă. Ea se înveleşte şi se dezveleşte. Aceste verbe doar, sunt adecvate frumuseţii trupului ei. De ce sunt valabile doar aceste verbe? Pentru faptul că frumuseţea femeii este valabilă doar în prezenţa unor priviri ce îi evaluează detaliile şi îi atribuie atributele despre care vorbim. Dacă este vorba despre acel consum. Pentru că, altfel, frumuseţea are o culisă la fel de frumoasă. Frumuseţea care nu este prezentă în culise, nu este prezentă nici pe scenă. Pentru bărbaţi trupul femeii este gol în permanenţă, indiferent de câte haine îşi aşază femeia peste trup. Dorinţa bărbaţilor dezbracă dezvelind continuu trupul oricărei femei. Ea este o statuie gata dăltuită şi şlefuită îndelung, doar oficialul, or sculptorul trebuie să dea la o parte pânza ce încă ascunde surpriza privitorului.

Gestul frizerului, teatral şi larg, binevoitor şi încurajat de bacşişul ce urmează este o dezvelire de frumuseţe. El trage de sfoara unei pânze ce cade uşor teatral, pentru ca frumuseţea unui chip proaspăt ras sau tuns să impresioneze pe cel ce se priveşte deja în oglinda frizeriei. De ce face frizerul mişcarea de a dezveli o statuie vie în persoana clientului său? Pentru a conferi, printr-o analogie acceptată paradigmatic, un grad de frumuseţe necesară. Fie că este chiar frumos un chip, fie că nu este, prospeţimea tunsului şi al pieptănatului, încă umed, dau un avans spre frumuseţe.

Toţi cei care dezvelesc statui gata fabricate sau doar texte bătute cu dalta pe o placă comemorativă atribuie frumuseţe prin gestul lor de a surprinde frumuseţe. Uluirea vine şi chemată, admiraţia vine şi invitată. Iar frumuseţea, în întregul ei, vine şi doar pretinsă. Această ciudăţenie a frumuseţii merită o stăruinţă separată pentru a fi cât de cât înţeleasă. De ce pretinderea frumuseţii pare a îi fi suficientă acesteia? Surprindem o femeie dezvelită şi este de ajuns ca să ni se pară frumoasă!? Ori nici nu mai cântărim înfăţişarea ei?

Dar ce face femeia atunci când este dezvelită pentru a induce o surpriză privitorilor? Ce se petrece în interiorul frumuseţii ei? Se mişcă un resort pe care nici femeia nu îl controlează vreodată. O mişcare bruscă ce face ca trupul ei şi privirea ei să strălucească. Pentru că acum, la dezvelire, se petrece o altă ciudăţenie a frumuseţii: mişcarea. O fugă a acelei frumuseţi a femeii din poziţia de statuie, de neclintire, de stană – spre ceva. Nu fuga este frumoasă, ci prinderea femeii într-o capcană imaginară din care ea nu scapă. Neputinţa de a mai găsi un loc în care să se ascundă îi place bărbatului. El doreşte ca femeia să lase la o parte frica ei de a fi văzută singură, fără acea învelitoare artificială ce o ascunde.

Aşadar femeia nu se dezbracă nici atunci când este absolut singură, ci doar se dezveleşte. Ea se auto dezveleşte considerându-se un mic monument de frumuseţe. Lucru valabil şi la propriu şi la figurat. Obligaţia femeii de a-şi pretinde frumuseţe şi sieşi, indiferent de părerea ce o lasă în urmă frumuseţea ei, este legată de gestul dezvelirii pe care îl practică şi în singurătatea fiinţei ei. Surpriza dezvelirii este un resort necesar oriunde ar fi femeia.

(fragment din cartea Cartografierea frumuseţii, 2020)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: