de Irina Lucia MIHALCA
nu va fi mâine, nici ieri.
în oglinzi oarbe copiii nu vor mai avea părinţi.
nici cerul nu va mai fi.
tot ce scriem rămâne.
în rest, nişte cruci peste movile.
cruci de lemn albite de timp.
multe pietre spălate de vreme,
în multe straturi.
spargem în două clepsidra.
din ea iese somnul adânc.
