DOCHIA ȘI ZILELE DE MĂRȚIȘOR

Amusetă și folklor

de Melania RUSU CARAGIOIU

                   1

Astăzi Baba Dochia
Și-a schimbat iar rochia,
Fiindcă prea era de lână
Și-o credeau prea mulți bătrână!

                   2

A luat ie cu altițe
 Cusute în cruciulițe
Și cu pui de borangic,
Tors în vară, pe colnic…

                   3

Doamne sfinte, ce mai ie!
Albă ca o colilie,
Amintind de tinerețe
Și de vremi cu alte fețe!

                  4

Cântă-n crâng întâia mierlă:
Să ne scuturăm de sperlă
Să stingem focul din vatră:
De-acum vântul nu mai „latră”!

                   5

Și-a pus Dochia busuioc
Să-i țină de mult noroc,
Iar în păr un fulg de nea –
Știe ea, ce știe ea…

                  6

Azi era un soare-n cer,
Încălzind la roșu-un fier
Ce fusese pus la poartă,
Crezând Primăvara moartă!

                 7

Dochia… și nouă cojoace,
Dar cum să le mai îmbrace?
Vrea să păcălească-o lume
Că vin zile calde, bune…

               8

Însă ursul – brun – de munte,
Bătrân, cu urechi cărunte,
Când s-a scuturat ODATĂ
Răspândind îngheț și zloată
A-nțepenit
turma, toată!

               9

Dochia-n ie și opreg
S-a făcut un sloi întreg,
Dar a rămas babă rea:
Taie apa la cișmea,
Și îngheață ghioceii
Când încep să zburde mieii.

Tot pe Ceahlău stă și azi
Cu oile lângă brazi –
Movilițe tari de stean,
Dar: ÎNVIE!!! AN DE AN!