de Adrian POP
printre mobile vechi
şi manuscrise presărate decadent,
se hrănea cu speranţă…
o zi care să-i aducă mai Binele…
ajunsese să îmbrăţişeze colţul luminos
doar de dragul umbrei…
ştia ca nimeni altcineva să-şi pudreze
specialul său „trompe d’oeil”,
savurînd o pînză deşartă…
nimeni nu-l putea răscoli,
pentru că era Perfectul…
Străbunii lui fuseseră, cîndva,
imperfecţi, dar apoi s-au recompus…
şi dincolo de neguri….
şi mai devreme decît simpli…
şi chiar mai mult de-atît…
uita mereu monotonia hrăpăreaţă,
însă era atîta nehotărîre…
dincolo de perdeaua zdrenţuită, răsărise …
simţea, înmiresmînd, Frumosul…
Adevăr grăit-ai –
spuse străjerul Luminii –
de-acum eşti pavăză pe tărîmul
de dincolo de valea plîngerii…
(Zburător cu aripi de zeu)
Sursa: https://folk4noi.wordpress.com/
(40 de zile fără Adi)
Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA
