Ţara Lăpuşului, o ţară de români înnobilaţi (I)

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

Vrednicia unor bărbaţi români din secolele XVI-XVII, mai ales pe linie militară, în slujba ţării lor şi a principilor Transilvaniei i-a adus în starea de nobili, ieşind astfel din iobăgie, ei şi urmaşii lor, din veac în veac, şi trăind mândri de libertatea lor, de faptul că erau stăpâni pe moşia lor. Nu erau nobili mari, ca să umple cu castele impunătoare Ţara Lăpuşului, important era că nu mai erau şerbi la nobilimea mare ungară din zonă. Aveau acte în regulă, în calitatea lor de nobili cu diplome princiare cu blazon. De exemplu, nobilii români din Măgoaja aveau diferite însemne pe blazon, un scut de culoare albastră, dar familia Susin de Măgoaja, prin fraţii George şi Toma, avea pe scutu albastru un bărbat în uniformă verde, care ţine în mână o puşcă şi a fost înnobilată la Alba Iulia în 4 octombrie 1676 de principele Mihai Apafi I; familiile Şleam, Zob şi Sartău de Măgoaja aveau pe scutul albastru un călăreţ, tot în uniformă verde, care ţine în dreapta puşca şi în stânga frâul calului în galop, fiind înnobilate la Bistriţa de principele Acaţiu Barcsay, la 20 martie 1659; familia Chira de Măgoaja avea „diplomă pe pergament cu sigiliu pendente de sfoară în tricolorul Ardealului, dată de Mihail Apafi, de dato Fogaras [dată în Făgăraş la] 16 Maiu 1689, lui Onea, Gligor şi German Kira, şi cu însemne de nobilitate: pe scut de coloare celestină se vede un braţiu în mâneca roşia şi un şierpe încolăcitu, cu coada redicată în sus”; familia Popa zisă şi Pop sau Damian de Măgoaja avea „diplomă de nobilitate de la Mihail Apafi, de dato Radnoth [dată în Iernut la], 16 septembrie 1672” şi a fost acordată lui „Ignatiu Popa, pastori Ecclesiae Valachicae” (preotul bisericii româneşti) şi fiilor săi Lupul, Vasile, Paşcul şi Alexandru din Măgoaja, cu blazon: „pe scutul de coloare celestină se vede un barbat în veştminte negre îngenunchindu cu mânile juncte [îndreptate] spre ceriu, dinaintea unei sabie”.

Blazonul nobiliar al familiei Pintea de Lăpuş, înnobilată la 1650 de principele Gheorghe Rakoczy al II-lea

Şi exemplele sunt numeroase. Dar unii nobili români lăpuşeni au ajuns, prin vrednicia şi personalitatea lor, şi în funcţii importante la comitatul Solnocul Interior, de care aparţineau administrativ toate satele din „Ţara Lăpuşului”. Astfel, un Cupşa din Măgoaja a fost jude al nobililor comitatului Solnocul Interior la 1609, deci în cea mai înaltă funcţie din comitat. În funcţia de vicecomite al aceluiaşi comitat erau la 1620 Cupşa Bota din Măgoaja, la 1631 Ştefan Costea din Chiuieşti, la 1645 Ladislau/Vasile Corui de Coroieni (care la 1643 era jurat la scaunul de judecată comitatens), la 1646 Ioan Sătmar şi Ştefan Fărcaş din Chiuieşti şi exemplele pot continua.

De menţionat faptul că unele familii erau înnobilate încă din secolul al XV-lea, cum era familia Gurzo, originară din Maramureş (Gurzo de Ieud avea diplomă nobiliară de la 1459), o ramură s-a stabilit în Suciu de Sus, devenită ulterior Burzo, din care se trage actualul academician Emil Burzo din Cluj-Napoca.

Blazonul nobiliar al familiei Sina de Lăpuş, înnobilată la 15 aprilie 1663 de principele Mihail Apafi I

(Va urma)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: