Printre corăbii rătăcite

de Valer POPEAN 

S-au rătăcit pe mare corăbiile lumii
Prin avanposturi scurmă tăcute amintiri
Și se adună-n zare sub ascuțișul humii
În cântec de sirene pătruns în despărțiri,

Iar printre valuri ninse, ascunse-n mal și stânci
Catarge sfâșiate răsar în noaptea grea,
Lăsând în urmă teama de apele adânci
În drumul spre înalturi, spre cea din urmă stea,

Nisipul cade-n valuri să fie-n timp măsură
Scăpat dintr-o clepsidră cu marginile-n vânt,
Corăbii prăfuite îi simt a lui arsură
Când apa se termină, renaște din pământ

Și-nvolburarea mării întunecă privirea
Talazurile vremii lovesc neîncetat,
Corăbii prăfuite așteaptă strălucirea
Ascunse după valul ce timpul l-a uitat.