marină

de Irina Lucia MIHALCA

prin fiecare vers ni se conturează călătoria:
oglindă de ape nemărginite.
 

treci prin poarta
unui timp mitic al începutului.
respiri clipele trăite împreună,
reflexiile unui foc imens.

în umbră te-ai ascuns.

când imaginile se sting
ceva mult mai profund dispare.
 

ce am eu, tu, cu adevărat?
moartea ce este?
un final a tot ce avem
sau tot ce a ajuns la capăt?